Presa și oamenii politici s-au năpustit asupra locuitorilor din Ditrău, români de etnie maghiară, care au făcut front comun împotriva angajării celor doi cetățeni din Sri Lanka la brutăria din comună. Oamenii au spus răspicat că nu vor emigranți în satul lor. Inspectoratul de Poliţie Judeţean Harghita a deschis un dosar penal, în cazul Ditrău, pentru infracţiunile de incitare la ură sau discriminare, iar Consiliul Național Contra Discri­- minării s-a autosesizat. Pe marginea acestui caz au curs râuri de declarații și luări de poziție, iar unii au spus că la rădăcina unor astfel de manifestări stă UDMR, care, practic, a pus maghiarimea din România sub tutela Budapestei, care, pentru că refuză impunerea cotelor de imigranți așa-zis refugiați, este acuzată de către Uniunea Europeană de discriminare, xenofobie și alte cele. Că UDMR a cam devenit o filială uriașă a partidului lui Viktor Orban, este, în mare parte, adevărat, dar mă îndoiesc că revolta maghiarilor din Ditrău are vreo legătură cu politica Budapestei. Oamenii prezenți la protestul de la Căminul Cultural au susţinânut că le este teamă ca la ei în comună să nu vină migranţi, care să le „impună cultura lor” şi să le pună în pericol siguranţa.
Dacă stăm strâmb și judecăm drept, trebuie să recunoaștem că nu doar maghiarii din Ditrău sunt îngrijorați de această perspectivă, ci și multe comunități neaoș românești au exact aceleași temeri. Sub comanda lui Iohannis, România a acceptat, de principiu, să primească atâția migranți așa-ziși refugiați câți stabilește Comisia Europeană. Oare, în loc să facă acel simulacru de referendum pe teme de justiție, nu ar fi trebuit ca Iohannis să consulte românii cu privire la băgarea forțată pe gât a migranților? Personal, nu am nimic împotriva străinilor, firmele pot să angajeze oameni din ce țară vor, dar nu să se impună României primirea cui decide Uniunea Europeană. Din păcate, există imensul pericol ca, după ce Germania și alți mahări ai Europei au selectat din valurile de migranți tot ce este bun, reziduurile să fie repartizate, obligatoriu, țărilor mai mici, precum România. România se obligă nu doar să primească niște oameni fără căpătâi în țările lor, ci și să le asigure venituri mai mari decât românilor care muncesc de la sar ochii.
Sigur că doi brutari din Sri Lanka nu au cum să pună în pericol cultura comunității, dar nimeni nu le garantează oamenilor că fenomenul nu va putea să se amplifice în timp. După cum spuneam, de acest lucru nu se tem doar maghiarii din România, ci și foarte mulți români. Ungaria a promovat și sprijină asiduu un proiect legislativ la nivel european care să prevadă negru pe alb că în statele UE minorități naționale să fie doar acelea care s-au născut și au sălășluit în teritoriile respective de-a lungul istoriei, nu și cele formate din migranți. Cultura și valorile euro­- pene au fost grav afectate de marile comunități de străini veniți din țări care nu au nimic în comun cu Europa, cărora, în numele respectării drepturilor omului, li s-au acceptat pretenții aberante. Nu numai că li se permite să-și păstreze religia și tradițiile din țările de baștină, dar sunt obligați să le adopte și europenii, deși nu vor. Are legătură exact cu ceea ce spun maghiarii din Ditrău, iar a nu ține seama de acest adevăr înseamnă fie că ești orb și nu sesizezi pericolul, fie că exact asta urmărești. Așadar, revenind la titlu, cât de sincere sunt reproșurile aduse maghiarilor din Ditrău și în ce măsură sunt acestea determinate de dorința de a cânta în struna Uniunii Europene?

Recomandările redacției