În primul rând, un spectacol semnat Mihai Măniuţiu şi realizat la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea: LEONCE ŞI LENA (scenariu de Mihai Măniuţiu şi Ada Milea, după George Buchner), de la ora 19,00, în sala mare. „Montarea de la Teatrul orădean e una mai apropiată de matricea spectacolului-concert. Textul lui Büchner e condensat la maximum, el rămâne mai degrabă un pretext, e regăsibil în principal sub formă de enunţ, întâmplările din el sunt reconstituite, anunţate, comentate, rezumate, prefaţate de Valerio, excelent interpretat de Richard Balint. Esenţa lor filosofică e exprimată prin delegaţie de miniaturile muzical-teatrale compuse de Ada Milea. La prima vedere, interpreţii mai mult cântă decât joacă, actoria înţeleasă ca arta rostirii unui text e minimă, prezenţa regizorului extrem de discretă. La o analiză ceva mai atentă, lucrurile stau însă ceva mai nuanţat. Chiar mult mai nuanţat şi mai complex. În primul rând la capitolul regie. O regie ce se manifestă la nivelul concepţiei, dar şi la acela al managerizării spaţiului teatral şi al chipului în care se realizează acest lucru actoriceşte.“ (Mircea Morariu)
La ora 21,00, în sala Studio, Teatrul „Anton Pann“ Râmnicu Vâlcea prezintă TRILOGIA BELGRĂDEANĂ, de Biljana Srbljanovic, în regia lui Cristi Juncu (spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani). Cele trei episoade ale Trilogiei belgrădene, piesă scrisă în 1997 de Biljana Sbrljanovic, nu se petrec la Belgrad. La Praga, la Sidney, la Los Angeles, exilaţii fostei „naţiuni iugoslave“ încearcă să sărbătorească Crăciunul, Anul Nou, dar oricât ar părea de nefiresc, ei simt că sărbătoarea e acolo, în Belgradul de unde au fugit şi unde e rău, nu unde au ajuns şi ar putea fi bine. Pe un ton comic sau dramatic, piesa prezintă provocările şi dificultăţile cu care tinerii se confruntă în încercarea de a se integra în ţările de adopţie.
Piesa a fost jucată în Bucureşti, la Teatrul Bulandra, pe la sfârşitul mileniului trecut, a fost printre primele texte dramatice în care s-au spus pe scenă cuvintele „acelea“ şi şocul astfel provocat a obturat calitatea literară a unei drame bine gândite şi bine scrise, mărturie a eşecului politic în destinul individual. Vocabularul intră în derapaj când personajele obosesc să mimeze onorabilitatea şi acest viraj nu se produce de dragul atragerii spectatorilor care s-ar putea recunoaşte în acest fel de a vorbi, ci marchează o treaptă în evoluţia dramei.
Ultimul spectacol al zilei aparţine companiei Create.Act.Enjoy Cluj – Napoca şi va avea loc în Club Flex, de la ora 23,00. SNAP este o adaptare după textele lui Eric Bogosian, pusă în scenă de Cristian Pascariu (spectacol nerecomandat persoanelor sub 18 ani). Am pornit în căutarea Americii. Am pornit în căutarea visului american. Ne-am propus să intrăm prin efracţie în mintea acestei societăţi în care haosul şi diversitatea au alterat visul, transformându-l de cele multe ori în coşmar. Vrem să vedem ce şi cum visează un american de rând – America nu e o ţară, ci un punct de întâlnire al viselor unor oameni cu totul şi cu totul diferiţi.
SNAP este un zoom adus societăţii contemporane americane, un reality show în care ne sunt expuşi oameni din toate straturile sociale. Mai mult decât atât, SNAP nu este doar „un alt spectacol despre America” – e un spectacol despre noi toţi, despre nevoia noastră de libertate.(Ana Ionesei)

Recomandările redacției