Motto: „Nici noi nu mai știm câți suntem”
(Mircea Geoană)

Stângăciile în exprimare ale premierului Viorica Dăncilă au devenit subiecte de presă aproape mai interesante decât dosarele Belina, Tel Drum sau decât trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat. Toată lumea râde de „imunoglobina” Vioricăi Dăncilă, pompa care a fost pusă „în func­ție”, „reducerea democrației”, în loc de „reducerea birocrației” și alte expresii de acest fel. S-a ajuns până acolo încât anumite instrumente de propagandă anti-guvernamentală să o poreclească „Proasta României”. Personal, nu sunt de acord cu astfel de reacții și tind să cred că o bună parte din erorile făcute de șefa Guvernului sunt din cauza presiunii la care este supusă de opinia publică și presă, orice nouă greșeală fiind de natură să-i sporească panica, ceea ce o face să o dea în bară din nou.
Nu despre același lucru este vorba însă în ceea ce-l privește pe fostul ziarist Ovidiu Marincea, devenit purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații și consilier al directorului respectivei instituții. Unele surse vorbesc chiar de faptul că Marincea ar fi fost încadrat în SRI cu gradul de căpitan, beneficiind astfel de o serie de drepturi specifice militarilor. Pe scurt, este vorba despre un profesionist în comunicare, care este răsplătit așa cum scrie la carte pentru munca sa, neavând nici măcar scuza că e prost plătit și pus să muncească din greu. Dar ce a făcut Marincea? Păi el, omul care se ocupă de imaginea SRI a cam dat cu oiștea-n gard într-o înregistrare audio-video postată pe internet. Nu într-o conferință de presă, cu confrații tăbărând pe el cu tot felul de întrebări incomode, nu fugărit de ziariști pe stradă, cum se mai întâmplă cu unii, și nici măcar în timpul unei intervenții în direct. Nu, era vorba despre o înregistrare care putea fi reluată, dacă apărea vreo eroare. Eroarea a apărut, dar ea nu a fost observată. „Bună ziua! Doresc să fac această declaraţie de presă, nu ca o replică dată cuiva, ci pentru că ţine de responsabilitatea Serviciului Român de Informaţii faţă de cetăţenii săi, faţă de partenerii interni şi externi…”, spunea Marincea la începutul postării pe care a făcut-o cu privire la interceptările realizate de SRI. Cum domnule Marincea? SRI are cetățenii săi proprii? Așa o fi, dacă vă referiți la ofițeri, subofițeri, angajații civili care lucrează în cadrul instituției și alți „colaboratori”, cu obligațiile și mai ales cu drepturile aferente. Restul românilor cu siguranță nu sunt cetățeni SRI, în ciuda afirmației lui Mircea Geoană care spunea referindu-se la ofițerii de informații: „Nici noi nu mai știm câți suntem”. Dar atunci numai față de cetățenii săi are serviciul o responsabilitate, față de restul cetățenilor țării nu?
Eu tind să cred că nu este așa și că lui Marincea i-a scăpat perla, așa cum i-au scăpat și șefei de la Palatul Victoria atâtea altele. Problema este că un angajat la SRI plătit să spună sau să nu spună ceva, ar trebui să fie mai atent la exprimare, cu atât mai mult cu cât este un fost ziarist. Nu de alta, dar și așa, din cauza specificului muncii, instituția comunică prea puțin, mai ales la nivel local, iar dacă și atunci când o face, o face cu stângăcie…

Recomandările redacției