Cimitirul Micălaca: degradare pe bani mulţi

0
468

Sandra Stoler

„Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării.” — Regina României, Maria.
Povestea unui cimitir stârnește controverse și dă curs emiterii unor judecăți mai mult sau mai puțin îndreptățite. Este vorba de Cimitirul Micălaca, în jurul căruia s-au mai iscat multe scandaluri și polemici în decursul anilor. Cimitirul aparține de Parohia Micălaca Veche I.
Paradoxal, un cimitir în care locurile de veci libere se pot număra pe degete – este într-o stare deplorabilă de ani întregi, dar întreținerea lui costă mai mult decât ar fi normal.
A fost construit în 1950, însă, cu trecerea anilor, problemele mai mici au căpătat gravitate. Cimitirul a rămas de ani de zile fără gard, fără un serviciu eficient pentru curățenie și gunoaie, a fost vandalizat și s-a degradat tot mai mult. Timp de aproximativ doi ani, în loc de garduri, cimitirul a ajuns să fie împrejmuit de gunoi, munți de gunoi și de vegetație scăpată sub control. Unele colțuri din cimitir arătau și încă mai arată ca și zonele sălbatice din Deltă, în timp ce alte colțuri parcă sunt de la ghena de gunoi.
Lesne de înțeles că, având un asemenea aspect, nici cimitirul n-a mai inspirat respect, iar lipsa de respect a unor oameni a băgat cimitirul într-un hău și mai mare. Dacă au curățat mormântul celor regretați, buruienile, coroanele, pet-urile au ajuns la marginea cimi­tirului.
În timp ce cimitirul arăta deplorabil, făcut una cu natura de gardurile vii din bălării, cu gunoaie mormane ce îi întâmpinau pe oameni de la poartă la ieșire, problemele adâncite presupuneau un aport financiar tot mai mare.
Mormane de gunoaie, la intrare și ieșire
Parohia Micălaca Veche I și-a primit noul preot paroh, Pavel Paul Orădan, în luna octombrie a anului trecut. Iar noul paroh a primit pe lângă responsabilități, „moștenirea“ din cimitir. Vorbim de acești munți de gunoaie, de lipsa unui mini sistem pentru curățenie, lipsa gardului, de lipsa personalului – administrator, paznic, femeie de serviciu, lipsa unor necesități și dotări esențiale și lista ar putea continua. Dar n-a rămas doar cu atât pe cap, ci și cu datoriile pe care cimitirul le adunase la operatori de salubritate. Oricine ar fi tentat să spună că nu-I posbil ca cimitirul să fi beneficiat de servicii de salubritate, în condițiile în care arăta așa. Ei bine, pe hârtie cel puțin, un astfel de serviciu exista. „Când am venit, în cimitir erau tone de gunoaie, pe care firma Retim nu le ridicase, pe motiv că nu sunt biodegradabile, asta deși exista un contract. Eu i-am somat, dar aveam la ei o datorie de 3.900 de lei și a trebuit să cădem la înțelegere. Până la urmă, după achitarea restanței a rămas că Retim va ridica gunoaiele din afara cimitirului și de asemenea, am primit două pubele de la aceștia. Le-am plătit rugându-I să ne scape de mormanele de la margine“, povestește preotul Orădan.
Având câțiva muncitori benevol, preotul a reușit să facă puțină ordine în centrul cimiti­rului, iar la margine s-au pus containere.
„Până acum, cei care erau spre ieșirea din cimitir, aruncau tot la marginea acestuia. Unii din cei care locuiesc pe strada Fluierului au dorit să ne ajute, întrucât și ei sunt deranjați de gunoaie. I-am rugat și îi rog pe toți cei care vin aici, să facă un minim efort și să arunce totul în pubele, nu la voia întâmplării, nu lângă un mormânt, nu la margine!, explică Paul Orădan, preot paroh la Micalaca Veche.
Costuri mari pentru salubrizare
Dacă cu controversata firmă Retim s-a ajuns la o înțelegere, problema gunoiului din cimitir a rămas. Astfel, pe lângă tariful pentru Retim, cimitirul a mai încheiat un contract cu FCC Enviroment, care a luat mare parte din munții de gunoaie. Numai că până la intrarea în normalitate, FCC Enviroment trebuie să ridice gunoiul de patru ori pe lună, pentru că se adună mult, ceea ce pe container (două fiind amplasate în incintă) presupune o cheltuială destul de mare, valabilă începând cu luna noiembrie a anului trecut. Tot gunoiul
s-a ridicat pe banii Parohiei, care a fost nevoită să achiziționeze și motocositoare pentru vegetația abundentă și să plătească și pentru combustibil.
Parohia nu mai face față
cheltuielilor
Cheltuielile au ajuns la aproximativ 3.500 de lei pe lună, o sumă pe care parohia de abia o suportă deocamdată, iar la aceste costuri se vor mai adăuga… altele.
„La final de iunie am realizat că nu facem față cu ajutor și cu cele două firme care ne-au dat contaienere și pubele, în sensul de strângere, curățare și elimi­nare a vegetație. În consecință am contactat o altă firmă. Una de întreținere spații verzi. Ne-au spus că vor veni în august să facă o intervenție de fond, care ar costa în jur de 4.000 de lei. Însă avem și alte probleme. Dacă o firmă vine să se ocupe de un mormânt, ce rămâne – piatră, bolovan spart – fie le lasă de izbeliște aproape de mormânt, fie le aruncă în pubelele de la FCC E. Noi nu-i putem supraveghea pe toți și atunci mă trezesc că, cei de la firma de salubritate mă contactează să îmi spună că, sub gunoiul obișnuit au găsit bolovani. Și atunci mi se face altă ofertă, ceea ce înseamnă bani în plus“, susține preotul paroh. Calculul până acum sare de 3.500 de lei pe lună, la care se vor adăuga banii pentru firma de întreținere spații verzi, astfel că, în august Parohia va avea de plătit circa 7.500 de lei.
Cât privește gardul, pentru un cimitir care are aproximativ patru hectare, cheltuielile vor depăși cu mult posibilitățile financiare ale Parohiei. Preotul explică: „Când am ridicat acele mormane imense de gunoi, am constatat că, gardul distrus era căzut sub acestea și în plus crescuse și vegetație. Am vorbit cu o firmă despre tipul de gard, unul mai ieftin ca să ne putem permite, dar nici prea ieftin că atunci nu rezistă. Mi s-a spus că înainte trebuie tăiați toți copacii din jurul cimitirului. Ca să tota­lizez cu aproximație cât ne-ar costa gardul, fără să socotim și tăieri de copaci, adică, în jur de 160.000 de lei. Și la astea s-ar adăuga costurile de salubrizare“.
Planuri pentru cimitir
Dacă cu cheltuielile mari am terminat, trecem la venituri. Cimitirul nu prea mai are locuri de veci de luat, dar mai sunt cumpărate câteva. La înmormântare, pentru o persoană se plătesc 200 de lei, dacă a fost din Parohie și 400 de lei, dacă a fost din afara ei. Acești bani se dau o singură dată. Asta ar însemna că Parohia rămâne lunar cu aproximativ 1.500 de lei. La aceștia se mai adaugă fonduri ale bisericii din unele donații, care se fac ocazional, precum și parte din banii strânși în disc, la slujbă. Cu toții știm că aici nu vorbim de sume mari.
Însă preotul Orădan are planuri pentru cimitir și pentru aducerea de venituri, prin care, acesta să arate cum se cuvine. De trei săptămâni, împreună cu cântărețul bise­ricii, s-a început inventarierea locurilor de veci, pe parcele.
Și cum este normal, deținătorii locurilor de înhumare din cimitir, cărora le-a expirat concesiunea vor fi rugați să își schimbe actele. Implicit, vor trebui să plătească și taxe. „Pot spune că nu a existat registru de evidență a locurilor de veci. Sunt persoane înmormântate de mulți ani, la care nu prea vin rude. După ce se termină inventarierea vom demara procedura și le voi putea transmite tuturor «Veniți și vă revendicați locul!» Vor avea desigur un termen să facă asta. Și după asta. va fi aplicată o taxă de întreținere a locurilor de veci. După o vreme va exista rulaj și asta va aduce în sfârșit, venituri în plus cimitirului. Va fi totul în legalitate și ordine, ca la oraș. Pentru că trebuie să recunoaștem că până acum, acest cimitr a fost ca unul din mediul rural“, susține preotul Paul Orădan.
După calculele preotului, în doi ani de zile, cu revendicarea locurilor de veci și adunarea de venituri se vor putea face alei în cimitir, se va putea moderniza iluminatul, se va putea ridica în sfârșit gardul și poate și mai mult. „Matematica-I simplă. Când ai bani faci, când nu ai nu faci!“, spune preotul cu puțin haz.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.