Julien Dacian a declarat, hodoronc-tronc, că alianța USR-PLUS este pregătită să preia guvernarea, „dacă e nevoie” și că sunt necesare alegeri anticipate. „USR-PLUS este gata să-și asume inclusiv guvernarea, dacă e nevoie, însă pentru asta are nevoie de certitudinea că poate avea un sprijin în Parlament, pentru a lua decizii care vor fi așteptate de către cetățeni să fie luate de un Guvern legitim instalat”, zice el. Mă îndoiesc că înainte de a face aceste decla­rații s-ar fi sfătuit cu USR și cu Barna, cred că, mai degrabă, a simțit că USR se va dezbăra de el și de partidulețul său de buzunar, așa că a luat-o razna prin cucuruz, încercând să se erijeze în lider al alianței. De fapt, acesta era și scopul său inițial: formarea unei alianțe cu USR, transformată pe repede înainte în fuziune, urmând ca el să fie șeful noului partid. Un partid care să negocieze de la egal la egal cu PNL partici­parea la guvernare, cu el prim ministru. Din păcate pentru el, USR a reușit, prin forțe proprii, să obțină un scor uriaș, așa că poate continua singur, fără să-l mai poarte, ca pe o cocoașă, în spate. După câte știu eu, USR-iștii nici nu se gândesc să intre acum la guvernare, dar Cioloș vine și zice că USR-PLUS și-o asumă, la o adică.
De fapt, Julien visează că, peste noap­te, va deveni premier „de tranziție”, pentru ca, după aceea, să-și poată folosi poziția în scopul câștigării funcției de pre­ședinte al USR. Iată ce zice: „Deci e o opoziție acum față de PSD și față de acest Guvern, dar nu e o Opoziție care să fie capabilă acum să construiască un proiect politic articulat, prin care să guverneze România și să stabilizeze situația din România. Și atunci, trebuie să avem în vedere o perioadă de tranziție, în care trebuie găsită o soluție minimală pentru ca lucrurile rele care s-au întâmplat în România până acum să fie stopate. Deci să avem această perioadă de tranziție și să fim în măsură să organizăm alegeri parlamentare cât mai repede, ca să avem forțe politice legitimate în Parlament”.
Exact ce spuneam: după modelul deja consacrat, el să fie numit premier, să le aducă înapoi pe Prună și pe celelalte ca­tastrofe pe care le-a avut în fostul său guvern de tranziție, iar toate partidele să-l susțină, să se conformeze deciziilor lui, pentru că, așa cum a spus-o, toți sunt niște prostovani, iar el este singurul care poate să facă un program articulat. Nu pot să pun mâna în foc, dar cred că această declarație i-a înfuriat la culme pe USR-iști, iar de plănuita fuziune USR-PLUS se va alege praful. Este imposibil ca USR-iștii să nu-și dea seama că 90% dintre votanții lor nu aveau nici cea mai mică dorință ca în România să se repete nefericitul episod al guvernării Cioloș, ci, dimpotrivă! Așa că așteptăm cu interes alegerile preziden­țiale, la care s-ar putea ca USR să meargă pe mâna lui, cu Barna candidat, iar Cioloș, dacă ține morțiș să candideze, să o facă în numele partidulețului său de buzunar. Adică, de buzunar de ceas!

Recomandările redacției