Astăzi, în ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local Municipal în actuala componenţă, s-a reuşit o performanţă tristă dar notabilă şi istorică am putea zice: darea afară din fotoliul managerial al Filarmonicii de Stat Arad a tchr. comp. dr. pianist manager Alin Corneliu Văcean.
Votarea proiectului de hotărâre a fost tot un fel de mic spectacol: iniţial s-a citit titlul proiectului şi s-a supus votării în acelaşi fel în care s-au votat şi celelalte proiecte de hotărâri, adică prin ridicare de mână; câţiva consilieri şi-au ridicat braţele votând favorabil, însă o voce din înalturi, neauzită decât de consilieri, a susurat ceva, a început o uşoară vânzoleală, fiecare consilier a primit nişte foi pe care nu se ştie ce era scris, apoi s-au preumblat fiecare spre un colţ al sălii, la nişte mese puse una lângă alta; după încetarea preumblărilor s-a anunţat că s-a votat secret şi s-a citit rezultatul: 18 consilieri l-au aruncat pe Văcean afară, deci voturi favorabile, unu a fost contra, deci îl voia în continuare manager. Un alt rezultat al votării secrete a fost citit imediat după citirea demiterii lui Văcean: numirea (prin vot secret), a lui Doru Orban ca interimar la conducerea Filarmonicii. Desigur că după votarea în secret a proiectului de hotărâre, votarea aceluiaşi proiect prin săltarea mâinilor nu-şi mai avea rost, deci nici nu s-a mai făcut. Aşadar Alin Corneliu Văcean a fost demis (pentru asta era proiect de hotărâre), şi-n locul său a fost votat interimar Doru Orban (asta nu era nici în proiectul de hotărâre, nici nu s-a propus vreun amendament la ordinea de zi, ci s-a votat aşa…, din senin…, ca să nu rămână scaunul gol). La o adică, dacă tot nu se respectă ordibnea de zi, se putea vota orice nu era pe ordinea de zi, deci şi votarea unui interimar se putea vota deşi nimeni n-avea habar că trebuie votat şi-aşa ceva.
Cum era de aşteptat (măcar de cunoscători dacă nu de toată lumea), primarul Gheorghe Falcă a lipsit de la şedinţă, deci nu se ştie dacă ar fi fost de acord cu demiterea nici prin săltarea mânii, nici prin secretizarea votării. De fapt, Gheorghe Falcă a lipsit de fiecare dată când managerul abuziv al Filarmonicii ar fi trebuit demis, adică a absentat exact atunci când trebuia. Absent şi ieri de la decizia capitală, primarul Aradului lasă să se-nţeleagă că n-ar avea nici o legătură cu demiterea lui Văcean şi că întreaga responsabilitate revine consilierilor. Dacă Văcean va contesta hotărârea CLM în instanţă, fapt nu previzibil ci sigur, Gheorghe Falcă poate spune orice: dacă demisul câştigă procesul – că el n-a fost de acord cu demiterea şi-ar fi votat împotrivă, dacă Văcean pierde în instanţă – că a fost în favoarea demisiei. Se vede aici excepţionala abilitate de cel mai bun politician al Aradului (cum s-a autocaracterizat), în realitate o gândire pigmee de sforar pus pe calcule meschine.
S-a pus astăzi capăt unei circăreli de cea mai joasă extracţie posibilă şi care a durat mult prea mult, interpretată lamentabil de cel mai ruşinos personaj din istoria Filarmonicii arădene şi orchestrată din primul birou al Palatului Administrativ, o mizerie administrativo-managerială care a dus instituţia culturală arădeană în pragul desfiinţării. Rămâne să se pună la punct concursul pentru postul rămas vacant şi ocupat prin interimat. Preferabil şi bine pentru oraş şi pentru Filarmonică ar fi ca regulamentul de organizare să fie draconic, astfel încât manageri care-au făcut praf bugete şi-au pătat ireparabil obrazele instituţiilor manageriate să nu aibă voie să se-nscrie în concurs.
Ar mai fi cazul ca CLM şi primăria să ceară şi să impună predarea gestiunii Filarmonicii până la ultima leţcaie – cu amenzi şi despăgubiri plătite anapoda din cauze de ifose manageriale, cu invitaţii în afara ţării ratate, cu călătorii prin Anglii îndepărtate pentru ascultat liceeni din străinezia (că liceele şi conservatoarele din ţară fuseseră demult epuizate). Aşteptăm cu răbdare (dar ni-i tot mai scurtă!), acest decont final cu recuperare de pagube dacă-i cazul şi cu premiere de manager tot dacă-i cazul, aşa cum aşteptăm şi decontul hemoragiei financiare numită Arad – Capitală Culturală…, decont care nu mai vine-odată.
Cât despre manager Alin, să aibă un viitor luminos şi prosper pe-aiurea, s-ajungă compozitor şi mai mare decât Celibidache, manager şi mai faimos decât Holender, pianist şi mai mare decât Menuhin, dirijor şi mai bun decât Burghele-Colibaşi şi profesor şi mai dihai decât Ştefan cel Mare cel cântătoriu la paloş şi „… care v-am fost baci până la adânci tinereţi”; (baci, adică ticiăr în romgleză de heleşteu scăpătat la statut de baltă).
Drum bun, doftore, şi fie ca pronia să-ţi ofere din belşug tot ce-ai oferit şi cât ai oferit şi cum ai oferit – şi mult mai mult decât atât.
