Am să relatez mai jos o pildă foarte grăitoare despre perceperea corectă-incorectă a lucrurilor, despre faptul că în noi există, totuşi, puterea şi capacitatea de a evalua real evenimentele., dacă suntem niţel atenţi.
Se zice că un cuplu tânăr s-a mutat într-un nou cartier. În dimineaţa următoare, în timp ce savurau micul dejun, tânăra femeie privea pe fereastră la vecina lor care a ieşit afară să spele nişte rufe. „Rufele ei nu sunt foarte curate“, spuse tânăra soţie. „Ea nu ştie să le spele corect. Probabil are nevoie de un detergent mai bun“, adăugă ea. Soţul ei s-a uitat să vadă şi el, dar nu a spus nimic. De fiecare dată când vecina lor ieşea afară să spele rufele, soţia avea cam aceleaşi comentarii. O lună mai târziu, tânăra soţie a fost surprinsă să vadă pe fereastră cât de curate erau rufele vecinei. I-a spus soţului: „Priveşte, vecina a învăţat cum să spele rufele corect! Mă întreb cine o fi învăţat-o asta?“ Soţul ei a privit-o lung şi i-a răspuns: „Azi dimineaţă m-am trezit mai devreme şi am spălat geamurile noastre.“
Acţiunile de arestare ale DNA acaparează toată atenţia opiniei publice de la noi, lăsând toate celelalte preocupări în plan secund. Armata de cameramani şi reporteri stau ore în şir pe la porţile DNA-ului, a aresturilor Poliţiei, în buza blocurilor în care locuiesc arestaţii la domiciliu sau pe traseele pe care pot fi depistaţi viitorii posibili arestaţi. Şi asta pentru a fi „pe fază“, pentru a nu rata unele imagini ce pot fi luate înaintea lor de televiziunile concurente. Aceşti cameramani, aceşti reporteri cred că merită Premiul Nobel pentru Răbdare: răbdare în faţa Parlamentului, în faţa Puşcăriei, în faţa DNA-ului, răbdare de frig, răbdare de foame şi răbdare la Prostie. Căci după părerea mea este o prostie să laşi la o parte adevăratele priorităţi dintr-o ţară şi să faci din interes pentru coana Udrea interes naţional. Sigur, este bine ca telespectatorul să fie la curent cu ceea ce i se întâmplă viitoarei puşcăriaşe, să fie la curent cu mersul cercetărilor penale, dar de aici până la a te interesa ce culoare au chiloţii cu care se duce la DNA, ce a mâncat, ce mai postează pe internet, cât de greu îi este fără sex şi cine-i găteşte arestată fiind la domiciliu, este prea de tot. Fac prinsoare cu oricine (pe amprentele lăsate pe buca ei de buzele politicienilor arădeni, care acum n-o mai cunosc; 100 euro amprenta), că peste o lună de zile nimeni nu va mai vorbi despre persoana Udrei în afară de prietenii ei sub acoperire, redactorii de la postul de televiziune B1 TV, care sunt inflexibili, fără ruşine şi care-o laudă în continuare, ca pe Fecioara Maria. În orice condiţii va fi condamnată – cu execuţie sau cu suspendare – viaţa politică şi socială a Udrei s-a gătat. Probabil se va întâlni în continuare, pe furiş, cu Traian Băsescu, cu câte vreun avocat care-i promite orice, sau cu prietena ei fidelă, Ruxandra Dragomir. În rest, ceilalţi fâââs…
Sau, vorba lui Mihail Sadoveanu în cartea Mitrea Cocor: „Cacă lupe ce mâncaşi!“
Ştergeţi-vă bine ochii, urmează adevăratele imagini…
