Colindul și orchestra… un chici?

de Paul Krizner
Dragii mei din capul locului mă confesez spunându-vă că perioada aceasta de pregătire pentru marele praznic al Nașterii Domnului, este cea mai frumoasă pentru mine, retrăind momente ale copilăriei când mergeam la colindat pe ulițele satului, sau când ne pregăteam pentru venirea Moșului.
Sigur, între timp acea atmosferă
s-a cam pierdut, acum parcă nici nu mai ai timp să te bucuri de sărbătorile ce vin, alergăm permanent, suntem sub presiunea timpului ce se scurge parcă haotic, suntem tot mai agitați, tot mai isterici, parcă e un haos total și totuși haideți să ne gândim la frumusețea sărbătorilor ce ne așteaptă, nu doar la petrecerile de Crăciun și Anul Nou care sunt evidente, ci să mergem puțin în profunzimea lucrurilor la semnificația spirituală a sărbătorilor, și să vedem că nu meniurile de Crăciun contează ci sentimentul că în lume a venit Lumina care să ne lumineze pașii.
Dar cum mai putem vorbi de acea Lumină când pe toate posturile tv se difuzează colinde „tradiționale” acompaniate de orchestră, scuzați-mă, nu vreau să supăr pe nimeni dar personal nu consider că acelea sunt colinde care să mă ducă, metaforic vorbind, spre
ieslea din Betleem.
Tot orașul bubuie de atâtea colinde unde instrumentele înlocuiesc vocile colindătorilor.
E frumos, să vezi orașul plin de lumini și culori, să asculți cetele de colindători, dar dacă e să fim sinceri nu agreez negativele pe care unii artiști sau colindători încearcă să mimeze făcând figurații scenice.
Hai să fim serioși, mai rar ai ocazia să asculți colinde cântate live, fără instrumente, ci doar din inimă curată,
simțind că într-adevăr Hristos se naște, smerit și gingaș.
De aceea, sincer am o reținere când e vorba de colinde tradiționale cântate cu instrumente, păi în cazul acesta nu mai sunt „tradiționale” dar în fine ce-i mai autentic în țara asta, când până și acest drept al colindatului a devenit o afacere ieftină unde artiștii se compromit zilnic, cântând colinde cu acompaniament instrumental, și totuși e un chici sau nu?
Să nu uităm că aceste colinde s-au născut chiar din suferința și dorul poporului român, din drama prin care au trecut cei oropsiți și din lacrimile părinților, din bucuria cetelor de copii care duceau vestea Nașterii Domnului chiar și la casele boierilor, boieri ce erau destul de îngâmfați și atunci ca și azi doar că azi pretind că sunt „domni”.
Colindul e sfânt pentru că vorbește despre Cel Sfânt, e bun pentru că îți insuflă bunătatea față de semeni, e ceresc pentru că doar sufletele curate pot trăi aceste sentimente pe care le oferă și totuși colindul nu e instrumental.