Comercianţii de legume din Piaţa Obor se plâng de condiţiile vitrege în care sunt nevoiţi să îşi vândă marfa

0
89

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjunsă o palidă copie a celei care a fost în urmă cu câţiva ani una dintre cele mai căutate şi apreciate locaţii de comercializare a legumelor şi fructelor, Piaţa Obor este astăzi, mai degrabă, o gazdă bună a gunoaielor, a prafului sau a câinilor înfometaţi de atâta meniu de şobolani. Fără vietăţile din urmă, care mai dau cât de cât o pată de culoare locului, ai zice că piaţa este un monument al deşertăciunii urbane. Un sentiment grotesc te apasă în momentul în care calci în locul care, nu demult, adăpostea comercianţi veniţi din toate colţurile ţării pentru a-şi vinde marfa. Forfota de atunci a tarabelor este susţinută astăzi de câţiva comercianţi care duc o luptă disperată pentru a putea să supravieţuiască de pe o zi pe alta.
Sărmanii oameni dau vina pe autorităţile locale şi susţin că în schimbul taxelor pe care trebuie să le plătească, ar putea fi sprijiniţi. „Nu vorbesc de condiţiile de Ev Mediu în care aceştia stau, probabil sunt atât de tăbăciţi încât nici nu mai apucă să se gândească la ele. Eu vin să cumpăr de aici pentru că, efectiv, îmi este milă de condiţiile în care supravieţuiesc aceşti oameni. Am impresia că dacă vin şi cumpăr de la ei, îi mai ajut şi eu cu ceva. Autorităţile, însă au obligaţia de a-i ajuta pe cei care le plătesc taxe, chiar dacă este vorba despre un singur leu. Ar putea gândi o strategie, poate de marketing, pentru că tot trăim în vremea «proiectelor» de tot felul, prin care să readucă la viaţă această piaţă“, ne declară Aurora Micle, pensionară.
În cursul amiezii de ieri, doar doi comercianţi se luptau din greu cu razele soarelui, pe o căldură insuportabilă. Marfa, care consta din saci de cartofi şi câteva răsaduri, era expusă direct pe pământ şi în bătaia directă a soarelui, piaţa punând la dispoziţia oamenilor doar câţiva metri pătraţi de pământ. „Şi pentru aşa ceva trebuie să plătim taxă de loc, în valoare de 110 lei, pe zi. În plus, mai avem de plătit ziua, care poate fi de la 5 până la 30 de lei, în funcţie de gabaritul maşinii cu care ne transportăm marfa. În schimbul acestor taxe zilnice ni se oferă locul, şi atât. Noi suntem din Arad, însă pentru a face cât de cât un profit, suntem nevoiţi să aducem marfa din Moldova. Câştigul pe care îl realizăm ne ajută să supravieţuim cât de cât“, susţine unul dintre comercianţi.
Pe lângă faptul că piaţa nu le oferă decât posibilitatea unui câştig minim de existenţă, comercianţii sunt nemulţumiţi şi de condiţiile care li se oferă. „Nu avem nici un acoperiş deasupra capului. Vara acumulăm căldură până ne topim, nici măcar un pom pentru umbră nu avem, pentru a avea la iarnă resurse să nu îngheţăm. Partea şi mai proastă este însă atunci când ninge sau plouă. Având în vedere că trebuie să fim aici încă de pe la 04.00 dimineaţa, pentru a face cât de cât ceva, ar fi bine ca administraţia locală să ne pună la dispoziţe măcar lumină. În timpul iernii, mai ales, când ziua este mai scurtă, este o beznă de nu ne vedem. Nu mai vorbesc de faptul că WC-ul la care avem acces se situează la o distanţă de vreo 500 de metri. Ce să facem? Asta este România noastră“, susţine comerciantul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.