Contorizarea individuală a consumului de apă rece – modalitate de a mai scoate bani din buzunarele oamenilor

0
128

ulalaCu două săptămâni în urmă, pe 7 septembrie, s-a publicat în Mo­ni­torul Oficial Legea nr. 224/2015 pentru modificarea şi comple­ta­rea Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/ 2006, titlu stufos şi care nu spune nimic nimănui, deşi îi afectează pe români în marea lor majoritate. Pe înţelesul tuturor: s-a elaborat o lege nouă, care modifică şi completează vechea lege a alimentării locuinţelor şi firmelor cu apă potabilă (rece), şi a racordării la reţelele de canalizare.
Pare a fi de bine
Una dintre principalele modificări este cea care permite de-acum fiecărui proprietar de apartament „la bloc” (în condominiu), să aibă propriul contor de apă rece şi, deci, să încheie cu furnizorul contract individual de furnizare a apei potabile. Teoretic, ideea este cum nu se poate mai binevenită: fiecare îşi măsoară consumul şi plăteşte în consecinţă, fără teama că plăteşte pierderi de care nu se face vinovat. Textul noii legi care permite încheierea de contracte indivi­duale pentru furnizarea apei reci „sună” astfel:
(11) În vederea trecerii la în­cheierea contractelor individuale, contractul de furnizare/prestare a serviciului încheiat cu utilizatorul colectiv se poate rezilia, la cererea acestuia, numai cu acordul scris al tuturor proprietarilor, exprimat prin hotărârea adunării generale a asociaţiei luată cu unanimitate de voturi, şi după achitarea la zi a tuturor debitelor datorate către operator.
(12) În condominiile cu sistem de distribuţie verticală a apei reci/calde este admisă încheierea de contracte individuale de furnizare/prestare a serviciului dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) în toate locurile de consum al apei reci şi al apei calde din proprietatea individuală se montează, pe cheltuiala utilizatorului, numai contoare de apă cu citire la distanţă care sunt utilizate ca aparate de măsură a consumului individual şi se verifică metrologic la scadenţă;
b) în toate proprietăţile individuale din condominiu se montează, cu avizul operatorului, acelaşi tip de contor;
c) certificatele metrologice emise de producător/laboratorul autorizat metrologic pentru contoarele de apă cu citire la distanţă montate în toate proprietăţile individuale se predau operatorului.
E de rău
Aşadar, conform textului legii, dacă un proprietar nu vrea contract individual, deci refuză „să se contorizeze”, degeaba legea, de­geaba efortul, c-aşa-i în demo­craţie: un Gică-contra se încontrează – şi toată asociaţia de proprietari rămâne cu buza umflată şi cu plata „la pauşal”; de pierdut pierd toţi locatarii, de câştigat câştigă cine trebuie şi cine-a vrut legea asta aşa.
Despre noile prevederi a ţinut să-şi precizeze poziţia şi Uniunea Locală a Asociaţiilor Locative Arad (ULALA), prin vocea preşedintei Dorina Lupşe. „În opinia noastră, modificarea legii va fi greu de pus în practică din cauză că majoritatea blocurilor au fost construite cu instalaţie de distribuire a apei potabile «pe verticală», cu un singur contor de branşament, amplasat la limita de proprietate. Contori­zarea individuală va presu­pune montarea pe fiecare sursă de consum a unui contor, aparat care va trebui să fie atestat metrologic şi acceptat de furnizor. Deşi contorizarea va fi individuală, legea prevede că diferenţele de consum reieşite din compararea înregistrărilor de pe contoarele individuale şi înregistrarea de pe contorul de branşament se va împărţi în mod egal pe fiecare unitate locativă (apartament, garaj etc.), aşadar vor plăti eventualele părţi egale ale diferenţelor şi cei care, fiind plecaţi, au apar­tamentele goale”, a spus Dorina Lupşe.
Deşi contorul de branşament nu mai are rost dacă se reziliază contractul de furnizare dintre asociaţia de proprietari şi furnizor, el se va citi în continuare, ba chiar indexul său va fi referinţa în facturarea consumurilor individuale (plus diferenţele de rigoare), deci va rămâne mai important decât contoarele individuale. Concluzia trasă de Dorina Lupşe este o dublă interogaţie, hărăzită să rămână fără nici un răspuns: „La ce ne foloseşte atunci contori­zarea individuală? Doar pentru a avea cheltuieli cu achiziţio­narea de noi aparate de măsură, cu înlocuirea şi verifica- rea periodică a acestora?”.
Contoarele de pagubă
Ca şi vechea lege, modificarea nouă obligă proprietarul să cumpere pe banii lui contoare acceptate de furnizor (deci impuse de acesta), să le monteze cu o firmă autorizată şi pe banii săi – dar să le predea furnizorului după montare (deci să se lase pe el fără proprietate şi să-l împroprietă­rească pe furnizor), după care, la termene fixe, să verifice me­trologic, pe banii săi, aparatele pe care le-a plătit şi le-a montat dar nu-i mai aparţin de la predarea către furnizor. Tot ca-n vechea lege, furnizorul are faţă de consumatorul de apă obligaţia de a-i factura consumul, deci de a-i lua banii, ba chiar are obligaţia de a-l lăsa pe om fără proprietatea pe care a plătit-o cu vârf şi îndesat (contorul), după cum are şi obli­gaţia de a raporta consumul înregistrat de contorul cu contract la contorul fără contract şi de a ţine seama exclusiv de contorul care pentru consumator nu mai este altceva decât un aparat care-i măsoară scurgerea de bani din buzunarul propriu în buzuna­rele nu se ştie cui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.