Nu am fost şi nu sunt un ultranaţionalist şi nici un ultraortodox, nu am nicio simpatie faţă de extremismul de niciun fel şi nici faţă de cei care îşi susţin cu atâta ardoare părerile încât nu se uită nici în stânga, nici în dreapta, acţionând de parcă ar avea ochelari de cal, care le permite să vadă doar într-o singură direcţie. Din punctul meu de vedere, lucrurile nu pot fi văzute însă doar în alb şi negru, iar atunci când situaţia o impune, trebuie luate în considerare şi anumite soluţii mai puţin dezirabile, ce reprezintă o contragreutate, fără de care balanţa s-ar putea înclina prea mult într-o singură parte.

Când anumiţi extremişti unguri îşi dau în vileag dorinţa de a obţine ca o anumită parte a României să fie sub protectorat maghiar, când alţii vorbesc de câte ori li se dă ocazia despre autonomia ţinutului secuiesc, când europarlamentar trimis de România în Parlamentul European face declaraţii împotriva statului naţional unitar român şi devine un port-drapel pentru ultranaţionalismul maghiar, nu este de mirare că şi românii reacţionează în felul lor. Astfel, locul lăsat liber de Partidul România Mare, întemeiat de Corneliu Vadim Tudor, care a fost eliminat din Parlamentul României, începe să fie ocupat de alte formaţiuni politice, fie nou înfiinţate, fie cu tradiţie. Şi este de înţeles să fie aşa, atâta timp cât, spre exemplu, un om ca Laszlo Tokes, care a avut merite incontestabile în declanşarea Revoluţiei din Decembrie 1989, chiar dacă sunt unele voci ce susţin că nu ar fi fost străin de serviciile secrete maghiare, a devenit un adevărat campion al luptei împotriva României. Mai mult, tupeul lui Tokes este de-a dreptul incredibil. După ce preşedintele Klaus Iohannis a luat una dintre cele mai bune decizii ale mandatului său, retrăgându-i Ordinul Naţional Steaua României, acordat de fostul preşedinte Traian Băsescu din motive politicianiste, avocatul europarlamentarului anunţă deschiderea unei acţiuni în contencios administrativ pentru anularea decretului prezidenţial de retragere a ordinului. E adevărat, Laszlo Tokes a fost decorat pentru meritele sale din timpul Revoluţie, nu pentru a-şi ţine gura, aşa cum spunea avocatul său, dar o astfel de distincţie presupune ca deţinătorul ei să dea dovadă de demnitate şi de loialitate faţă de statul de la care a primit-o. Or, orice ar spune apărătorii săi, Tokes a renunţat de mult la loialitatea faţă de Statul Român.

După cum spuneam, în aceste condiţii nu trebuie să ne mirăm că şi românii reacţionează pe măsură. Cu atât mai mult cu cât în spaţiul public european a apărut o altă mare problemă, cea a imigranţilor, ceea ce a dat o gură puternică de oxigen curentelor naţionaliste. Astfel, reapariţia pe scena publică a unei personalităţi de felul lui Marian Munteanu, acuzat că este apropiat mai mult de extrema dreaptă decât de valorile liberale, este mai mult decât binevenită. Unul dintre cele mai importante partide ale ţării dă un mesaj clar, chit că motivele sunt mai degrabă de natură electorală, decât de natură ideologică. Când cineva te atacă cu o bâtă, pui şi tu mâna pe o altă bâtă sau chiar pe topor, nu încerci să împotriveşti cu vorbe frumoase.

Recomandările redacției