Controversele regionalizării

După ce a hulit acum un an ideea regionalizării, acum USL readuce pe tapet această problemă. Până şi proiecţia regiunilor este aceeaşi, conform variantei Guvernului Boc. Dacă scoatem din context interesul electoral al USL din 2011, când liderii Uniunii blamau ideea şi reclamau desfiinţarea judeţului, acum această întoarcere cu 180 de grade ar trebui să ne bucure: în sfârşit există un consens politic, într-o problemă concretă, spinoasă şi foarte importantă, cum este regionalizarea.
Fondul este comun, iniţiat de Băsescu, continuat de Boc şi reiterat de Ponta: regionalizarea este necesară pentru a creşte capacitatea de absorbţie a fondurilor europene. Vom intra într-un nou ciclu european, perioada 2014-2020, unde o rată de absorbţie similară cu cea de până acum ar însemna o stagnare economică, dacă nu un regres, faţă de celelalte ţări europene şi, implicit, consolidarea ultimei poziţii între statele Uniunii Europene.
Şi acum Uniunea Social-Liberală are un interes politic clar, structurat pe două tronsoane. Un prim tronson este cel economic: atragerea unor fonduri europene suplimentare înseamnă o guvernare (mai) reuşită decât cea de până acum, cu toate avantajele ce decurg din aceasta, de la creşterea încrederii populaţiel, până la recredibilizarea acestei formaţiuni în ochii ţărilor Uniunii Europene. Cel de-al doilea tronson este cel politico-administrativ. La un calcul simplu, în majoritatea viitoarelor Consilii Regionale – poate cu excepţia celui care va cuprinde Harghita şi Covasna – USL va avea majoritate. O majoritate care-i va permite să aibă toată structura de conducere, să ghideze proiectele regionale în funcţie de interesele politice şi economice, implicit de consolidarea puterii locale pe termen lung. Spre exemplu, în Regiunea Vest, din care face parte şi Aradul (potrivit ideii de a crea regiunile administrative pe tiparul regiunilor de dezvoltare) va avea o majoritate USL, cu toate că la conducerea judeţului nostru nu se află nici un social-liberal. Dar cum celelate trei judeţe – Caraş-Severin, Timiş, Hunedoara – au o conducere integrală a USL (preşedinte şi vicepreşedinţi) e greu de crezut că enclava arădeană ar putea să-şi impună vreun membru în viitorul for administrativ.
Am demonstrat clar ţintele politice ale USL, cât şi necesitatea regionalizării. Dar, ar fi o greşeală de neiertat dacă Uniunea Social-liberală ar continua politizarea regionalizării. Dincolo de interese, regionalizarea trebuie gândită foarte bine administrativ, ca şi componentă de lucru. Transferarea unor competenţe de la nivel judeţean (pas tentant politic, tocmai pentru o dominaţie politică precum cea descrisă mai sus) la nivel regional nu va ajuta cetăţeanul, ci dimpotrivă! Trebuie respectat principiul subsidiarităţii, adică luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean, în interesul acestuia, nu invers. Mult mai multă putere va primi administraţia locală dacă acest „drum”, al transferării competenţelor, s-ar face în sens invers: de la Bucureşti (de la ministere şi agenţii) spre regiuni. Aceasta ar fi marea lovitură a USL, prin care ar arăta ţărilor UE că vrea reformă, ar decongestiona administraţia centrală şi, totodată, ar întări administraţia locală. Nu trebuie decât voinţă politică pentru ca regionalizarea să fie cu adevărat benefică României, nu doar clientelei politice.