Corectiv

Tragedia de la Colectiv nu putea rămâne fără consecinţe în plan politic. Cineva trebuia să-şi asume responsabilitatea.  E drept, la noi au venit după mai bine de 100 de ore, dar au venit. Premierul Victor  Ponta şi–a depus mandatul. „Fac acest lucru pentru că în anii în care am făcut politică, rezist la orice adversar politic, dar niciodată nu mă bat cu oamenii. Supărarea şi sufe­rinţa oamenilor nu trebuie să se transforme în jocuri politice”, a motivat acesta.  După trei zile de doliu naţional, peste 25.000 de oameni au protestat în Bucureşti. Cele mai elocvente mesaje care se puteau vedea pe pancarte sau pe care oamenii le strigau cu disperare au fost: „Bunicii la război, părinţii la Revoluţie, e rândul nostru acum”, „Corupţia ucide”, „România fără ei”, „Corupţia, indiferenţa şi lăcomia ucid toată România” , „Politicieni, toţi sunteţi vinovaţi de masacrarea României”. Sunt cuvinte care au spus totul şi par a fi adunat în ele frustrările acumulate în ani şi ani de zile. Tragedia a fost doar picătura care a umplut paharul.  Poate a fost revolta unei generaţii, poate a fost altceva, cert este că oamenii vroiau satisfacţie. Şi aceasta a venit, în cele din urmă. Numai că mesajul cum bine se vede nu era adresat doar celor aflaţi la guvernare, ci întregii clase politice româneşti. Este poate un semn că oamenii au zis destul. Vor altceva. Politicienii de până acum s-au cam rotit între ei timp de un sfert de secol. Şi nu au adus foarte lumină şi bunăstare. Iar pentru acest eşec stau mărturie  trei, după alţii patru milioane de suflete care au plecat spre alte zări. Şi au plecat nu de bine , ci să trimită o pâine acasă familiilor lor. Pentru că aici nu puteau. Demonstraţia care    l-a dat jos pe Ponta este clar un mesaj antisistem, chiar dacă unele formaţiuni s-au grăbit să se caţere pe acest val de emoţie colectivă şi corectivă, făcându-se că nu înţeleg adevăratul mesaj. Iar acesta este: nici unii, nici alţii, ci altcineva. Figuri noi, mesaje noi, un nou început. Nu mai departe de acum o lună şi ceva, a fost o moţiune de cenzură. Opoziţia n-a fost în stare să adune la 5.000 de oameni în faţa Parlamentului. Iar cei mai mulţi dintre ei erau aduşi. N-au fost convinşi. Iar asta este diferenţa dintre un miting aranjat cu oameni aduşi şi unul spontan.
La cel din urmă oamenii nu pot fi controlaţi pentru că au venit din convingere şi nu pentru 50 de lei şi o masă pe drumul de întoarcere. Aşadar cinci mii nu înseamnă mare lucru, dar 25.000 de oameni hotărâţi  dau jos un guvern.
Aşa că mesajul  clasei politice pare epuizat. Nu mai este nimic nou de zis.  Sau, cel puţin nu de către aceste figuri. Pentru că limbile  lor ce scot promisiuni sunt… uscate precum o bucată de piele veche şi inutilă uitată  prin pod. Este necesară o corecţie.