Corupție instituțională

0
111
  • O locatară a unui imobil revendicat de pe strada Unirii se zbate pentru a-și păstra apartamentul
  • Statul paralel există și la nivelul unor instituții locale.
  • Locatarii clădirii riscă să își piardă apartamentele, iar Primăria refuză să aplice o decizie a Curții de Apel Timișoara
  • Elena Popa le transmite celor care vor să pună mâna pe imobil că lupta continuă.

Statul paralel există și la nivelul unor instituții locale, nu doar la nivel de DNA, SRI și alte instituții centrale. Aceasta este concluzia pe care o putem trage după ce am ascultat povestea Elenei Popa, o arădeancă de 78 de ani, care locuiește pe strada Unirii la numărul 16.
Chiar dacă au trecut aproape 29 de ani de la Revoluția din ‘89, se dovedește că autoritățile locale sunt încă incapabile să cear­nă grâul de neghină atunci când vine vorba despre restituirea proprietăților.
Elena Popa, femeia despre care vă povesteam este nevoită să se luupte de ani și ani cu ceea ce numește ea „corupția institu­țională”. Aceasta stă de zeci de ani într-un imobil de pe strada Unirii, numărul 16, dar acum este amenințată cu evacuarea. Motivul? Un mandatar vrea să ia atât apartamentul femeii, cât și alte câteva locuințe din același imobil. Dacă nu obține ceea ce își dorește, omul vrea „măcar” să primească contravaloarea spațiilor cu pricina.
Problema a început în anul 1997, atunci când o anumită persoană, Ana Ionescu, domiciliată în Elveția, a revendicat imobilul în cauză pe motiv că este moștenitoarea de drept a fostului proprietar. Aceasta invoca faptul că ar fi fost nepoata defunctului Iuliu Hegedus, cel care a deținut imo­bilul de pe Unirii. Potrivit celor povestite de Elena Popa, reclamanta ar fi venit de nicăieri pentru a cere acest „drept”, cu toate că nici un locatar nu a auzit măcar de existența sa. „Nimeni nu a vă­zut-o, nimeni nu a cunoscut-o. Nici nu știam că răposatul avea o nepoată”, a menționat Elena Popa.
„Solicitare abuzivă”
Elena Popa a luat astfel problema în propriile mâini și a făcut câteva investigații. Ne-a povestit că avea să descopere că totul a fost „o glumă”, dacă nu ar fi fost vorba de consecințe grave. „Am aflat că a fost de fapt doar o asemănare de nume, reclaman­ta nefiind moștenitoarea de drept a imobilului. La această concluzie a ajuns și un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad”,
a continuat femeia. Magistratul avea să constate, după ce a examinat dosarul nr.1899/P/2006 că „solicitarea, dar mai ales restituirea către Ionescu Ana a unor părți din imobil care depășesc cota de ¼ cât i s-ar fi cuvenit, este abuzivă”.
De menționat ar fi și suma imen­să pe care Comisia de aplicare a legii 112/1995 din cadrul Consiliului Județean Arad a virat-o
reclamantei Ana Ionescu. Este vorba despre 446.137.857 lei, în urma aplicării Hotărârii nr.2 din 23.01.2001, sumă ce reprezintă contravaloarea unui alt imobil, situat pe strada I.R. Șirianu, nr.24, clădire ce se găsea în aceeași postură cu cea de pe strada Unirii. „Chiar dacă nu s-a prezentat nici un act care să ateste lega­litatea moștenitorului sau a certificatului de moștenitor, reclamanta a primit contravaloarea imobilului”, susține Elena Popa. „La dosar nu a fost de­pus certificat de moștenitor, sau de calitate de moștenitor cum prevede art. 88 din Legea 36/ 1995”, a ținut să menționeze procurorul.
Lupta continuă
Chiar dacă a „ușurat” administrația locală și pe cetățenii Ara­dului de o grămadă de bani, Ana Ionescu nu s-a mulțumit cu atât. Aceasta nu a renunțat la imobilul de pe strada Unirii, nr. 16, făcând apel și recurs de mai multe ori pe parcursul a aproape 20 de ani, până în 2012, când a decedat. Totuși, mandatarul ei a continuat lupta pentru imobil sau pentru contravaloarea lui, depinde ce va reuși să obțină mai repede.
„Deși, în dosarul nr. 2043/ 59/2003, Secția I Civilă a Curții de Apel Timișoara a dat decizia cu numărul 750/7 octombrie 2014, instanța ho­tă­rând ca imobilul din strada Unirii, nr.16 să fie înscris ca și propietate a statului în Cartea Funciară, nimeni nu a făcut nimic. Această decizie a fost adusă la cunoștința cunoscută Primăriei Arad, s-a solicitat aplicarea ei, având în vedere că ultima hotărâre este cea care se aplică întotdeauna, dar autoritățiile arădene au re­fuzat acest lucru, după cum rezultă din adresa 52343/ 3421/14.08.2015. Gurile rele spun că cei care refuză să aplice decizia Curții de Apel ar face acest lucru pentru a veni în sprijinul reclamantei și acum al mandatarului”, mai spune femeia.
Deși am încercat în repetate rânduri să obținem un punct de vedere din partea reprezentanților Primăriei, acest lucru nu a fost posibil. Rămâne de văzut ce se va alege de imobilul de pe strada Unirii, nr.16 și mai ales de locatarii acestuia, întrucât mandatarul încă se luptă în instanță pentru el, iar locatari ca Elena Popa nu vor renunța foarte ușor: „Nu putem lăsă să se întâmple întâmple așa ceva. Este vorba despre locuința noastră și nu putem lăsă pe cineva fără nici un drept să vină și să ne-o ia sau să ia atâția bani de la stat”, a încheiat Elena Popa.
Ioana Puraveț

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.