Credincioşii ortodocşi intră de astăzi în Postul Crăciunului

Credincioşii ortodocşi încep, astăzi, Postul Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului, care se încheie în 24 decembrie, în ajunul Sărbătorii Naşterii Domnului.
După rânduielile bisericești, se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, însă, dacă această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte.
Postul Crăciunului amintește de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai. După cum aceștia au postit în vederea venirii lui Mesia, tot astfel se cuvine să întâmpine și creştinii naș­terea lui Hristos.
Primele mențiuni despre ținerea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Ro­mei.
Hotărârea că toți credincioșii să postească timp de 40 de zile s-a luat la Sinodul local din Constantinopol din anul 1166, în timpul patriarhului Luca Chrysoverghi. În Postul Crăciunului este dezlegare la pește sâmbătă și duminică.
Dar, prima săptămâna a acestui post, până în 21 noiembrie, la sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, precum și ultima săptămâna, în perioadă 20-25 decembrie, sunt perioade cu postire mai aspră.
În tipicul Sfântului Sava se men­ționează că în zilele de luni, miercuri și vineri, trebuie să se pos- tească fără untdelemn și vin. În cazul în care, în aceste zile se face pomenirea unui sfânt cu o cinstire mai largă, se face dezlegare pentru dragostea sfântului.
De exemplu în zilele de 16 noiembrie (Sfântul Apostol și Evanghelist Matei), 23 noiembrie (Cuv. Antonie de la Iezerul-Vâlcea), 30 noiembrie (Sfântul Apostol Andrei), 4 decembrie (Sfântă Varvara), 5 decembrie (Sfântul Sava), 6 decembrie (Sfântul Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Măria), 17 decembrie (Sfântul Proroc Daniel) și 20 decembrie (Sfântul Ignatie Teoforul) este dezlegare.
Ziua de 24 decembrie poartă denumirea de Ajunul Crăciunului şi este o zi de post mai aspru față de celelalte zile.
Există obiceiul să nu se mănânce până la ora 3-4 dimineţa.
Această practică amintește de postul ținut în vechime de catehumenii care în seară acelei zile primeau botezul și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului.
Unul dintre obiceiurile din perioada postului este şi astăzi spălarea veselei cu cenuşă sau leşie, ca să nu mai aibă nicio urmă de carne sau derivate ale acestor produse.
De asemenea, perioada de după Lăsatul secului de Crăciun era cunoscută sub denumirea „şezătorile de iarnă”. Chiar dacă se desfăşurau în perioada postului, aspectul distractiv era tolerat deoarece în cadrul lor erau învăţate colindele şi urăturile ce urmau să fie rostite în timpul sărbătorilor de iarnă.