Bani, bani și iar bani. Asta se aude de un sfert de secol de când a fost de la Revoluție sau ce o mai fi fost. Proiecte gigantice care mor în faza de planșetă, dar care erau promovate și povestite cu o frenezie și o siguranță de păreau că se vor naşte şi crește de la o zi la alta. Și cum se nășteau așa și mureau precum libelulele. După o zi. Așa de multe proiecte am avut că nu putem număra nici acum, după un sfert de secol, măcar o mie de kilometri de autostradă. Adică nici mai mult nici mai puțin de 40 de kilometri pe an. Până la urmă o nimica toată. Și care se puteau face, oricât de săraci am fi fost, într-un moment sau altul al acesteui interval de timp, din resurse proprii. Nu trebuia decât puțină cinste și un minim sentiment patriotic. Adică chiar să rămână ceva concret în urmă, în loc să-ți dai cu cărămida-n piept și să spui cât de mult îți iubești țara. În schimb s-au aruncat miliarde și miliarde pe geamul nepăsării, iar cu autostrăzi nu prea ne putem lăuda. Iar cele pe care le avem au niște prețuri de te durea capul. Mai scump decât în Croația, unde la peste 1000 de metri altitudine s-au săpat zeci de kilometri în stâncă, nu în pământ moale de câmpie, numai bun pentru agricultură. Iar proiectele s-au scurs precum apa printre degete. Și în loc ca acestea să aibă un impact major asupra unui număr cât mai mare de oameni, adică o utilitate publică cât mai mare, au adus foloase doar pentru un număr mult prea restrâns de cetăţeni. Iar acum se vor din nou bani la buget. Și s-a găsit o metodă prin care sigur se vor lua. E vorba de pompa de benzină, unde vrei nu vrei totul este la vedere transparent. Cum, să fim drepți nu prea se întâmplă în economia românească. Unde gradul economiei gri sau chiar negre, adică nefiscalizate atinge, după unii și un nivel de 40%. Altfel spus, din cinci lei care circulă, doar 3 sunt, pe acte, cum se spune. Dar dacă acest procent ar fi mai mic tot ar fi foarte mult. Pentru resurse la buget desigur. Numai că asta este un mai complicat decât să bagi mâna direct în buzunar. Iar acum asta se face. Practic, omului i se bagă mâna în buzunar, așa ,,laparoscopic” folosind furtunul de alimentare cu benzină sau motorină pe post de cuțit . Bisturiu care va „opera” direct în buzunare. Motivația a fost spusă de premier într-un mod cel puțin ciudat și anume: „România avea cel mai mic preţ la benzină dintre ţările UE şi ocupa locul 23 la preţul pe motorină, înaintea introducerii accizei la carburant. Prin această măsură se doreşte o finanţare pe termen lung pentru cofinanţarea proiectelor de autostrăzi, a declarat premierul Victor Ponta. În opinia premierului, investiţia în proiectele de autostrăzi, finanţate şi din surse atrase din acciza la carburant, vor avea efecte în reducerea duratei de deplasare şi a consumului de carburant la transportul de mărfuri şi pentru persoane fizice, va scădea costul de întreţinere a autovehiculului şi va diminua numărul accidentelor rutiere”. Însă nici nu s-a uscat bine cerneala pe actul normativ, că pasul următor a fost , cum este normal la noi excepția de la regulă. Mai exact transportatorii își vor putea recupera 4 cenți din cei 7. Motivarea este aceea de încurajare a acestui sector, dar și o evitare a unei reacții în lanț cu care amenințau șoferii. Mai concret ei anunțau iminente, reacţii în lanţ. Adică scumpiri ale produselor de larg consum. Oricum, fapt este că am depăşit Germania. Cu acciza nouă, benzina e mai scumpă ca la ei.