Într-un amplu articol, Politico.eu se prezintă situatia din România, arătând că demersul nu este numai „un atac la adresa drepturilor omului în interiorul UE”, dar si o „fumigenă”, menită să distragă atenția cetățenilor de la adevarata problemă a țării: corupția.

„Când votantii din România se vor prezenta la urne la referendumul din octombrie, ar putea crede ca voteaza in legatura cu definitia legala a familiei. In realitate, efectele acestui vot sunt mult mai ample si menite sa distraga atentia de la adevărata problemă a țării – corupția. (…)“

„Nu va ocupa același spațiu în presa, precum actiunile luate împotriva Ungariei si Poloniei pentru incălcarea statului de drept, dar face parte din acelasi șir de miscari conservatoare care divizează comunitățile și reduc progresul democratic”, mai scrie o altă publicație.

Ţările din vestul Europei au prevăzut în legislaţie drepturi egale pentru cupluri formate şi din parteneri de acelaşi sex. România se numără printre ultimele 6 state din UE care nu încheie parteneriate şi votează pentru precizarea restrângerii accepţiunii termenului de „căsătorie” prin Constituţie.

Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi România sunt singurele ţări din Uniunea Europeană care nu permit nici căsătoria între persoane de acelaşi sex, nici parteneriatele civile. Treisprezece din cele 28 de state UE permit căsătoria şi alte nouă au admis parteneriatul civil.

Harta drepturilor

Danemarca a fost prima ţară din Europa şi din lume care a recunoscut parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex, în 1989.

În cealaltă direcţie, prima ţară europeană care a interzis căsătoria între persoane de acelaşi sex este Bulgaria, în 1991. Au urmat Lituania, Belarus şi Moldova, Ucraina, Polonia, Letonia şi Serbia, Muntenegru, Ungaria, Croaţia şi Slovacia, ca state care au definit prin constituţie căsătoria ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie.

Olanda a devenit prima ţară din lume care a legalizat căsătoria pentru cuplurile de acelaşi sex, în 2001, urmată de Belgia, Spania, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Danemarca, Franţa, Marea Britanie, Luxembourg, Irlanda, Finlanda, Malta şi Germania (în 2017).

În Croaţia, referendumul din 2013 privind definirea căsătoriei în constituţie ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie a înregistrat o prezenţă la vot de 37,9% din care 65,87% au fost voturi „pentru”. După un an, în 2014, Parlamentul croat a recunoscut dreptul persoanelor de acelaşi sex de a încheia parteneriate civile, acestea având aceleaşi drepturi pe care le au cuplurile căsătorite, în afara celui de a adopta, chiar dacă admite partenerului unui părinte dreptul de a deveni tutore.

Croaţia se situează alături de Grecia şi Irlanda la jumătatea unui clasament care ia în calcul egalitatea în drepturi între majoritate şi minorităţi sexuale în Europa, cu 50%.

O privire pe harta ILGA merge de la respectarea drepturilor omului şi egalitate aproape deplină în drepturi, în ţările din vestul şi nordul Europei (Belgia, cu 79%, Norvegia, cu 78%, o excepţie fiind Malta, în sudul continentului, cu 91%), până la încălcări flagrante ale drepturilor omului şi discriminare, în Rusia (11%), Turcia (9%), Armenia (7%) şi Azerbaidjan (5%).

Germania a permis înregistrarea parteneriatelor între persoane de acelaşi sex din 2001 şi căsătoria, din 2017, Marea Britanie are parteneriat civil din 2005 şi căsătorii, în Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia, din 2014, Franţa acceptă un pact de solidaritate civilă din 1999 şi căsătorii între persoane de acelaşi sex din 2015, iar Elveţia a înregistrat parteneriate din 2007, căsătoria fiind propusă spre legiferare.

Recomandările redacției