Curtea Constituţională a respins sesizarea lui Iohannis privind Legea Referendumului

Curtea Constituţională a României (CCR) a respins ieri sesizarea de neconstituţionalitate a preşedintelui Klaus Iohannis asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Judecătorii CCR au respins ca fiind inadminisibilă sesizarea formulată de şeful statului, informează surse oficiale. Motivul principal este că sesizarea a fost făcută de mai multe ori pe acelaşi obiect, relatează Mediafax.
Pe 18 mai, Klaus Iohannnis a trimis la Curtea Constituţională, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, unul dintre articolele criticate fiind cel legat de data când este organizat.
„Distinct de considerentele din deciziile Curţii Constituţionale şi având în vedere conţinutul normativ al legii deduse controlului de constituţionalitate, chiar dacă aparent Parlamentul s-a plasat în limitele constituţionale atunci când a decis ca toate referendumurile de revizuire a Constituţiei să aibă loc în ultima duminică a intervalului de 30 de zile prevăzut de art. 151 alin. (3) din Legea fundamentală, considerăm că această soluţie legislativă este limitativă şi lipsită de predictibilitate, plecând chiar de la premisa reţinută de
Curtea Constituţională în Decizia nr. 47/2018, anume că „nimic nu împiedică Parlamentul, ca în funcţie de circumstanţele concrete, să adopte o lege prin care să stabilească o altă dată pentru organizarea referendumului cuprinsă în intervalul de 30 de zile amintit”, se arată în sesizarea trimisă de Klaus Iohannis la CCR.
Totodată, stabilirea obiectului referendumului de revizuire a Constituţiei prin Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este neclară şi contravine regulilor constituţionale referitoare la revizuirea Legii fundamentale, se arată în sesizare.
Un alt punct arată că dacă sintagma care procedează potrivit legii se corelează cu fraza următoare din acelaşi articol, care limitează competenţa de control a Curţii Constituţionale doar la prevederile art. 152 din Constituţie, intitulat „Limitele revizuirii”, „ar rezulta o viziune contrară Constituţiei în privinţa rolului jurisdicţiei constituţionale, căci ar limita controlul său doar la aspectele de fond ale revizuirii. Dacă sintagma care procedează potrivit legii din teza întâi a art. 6 alin. (3) se corelează cu Legea nr. 47/1992, ar rezulta o viziune conformă cu Constituţia în privinţa obligaţiilor jurisdicţiei constituţionale, căci ar permite acesteia să îşi exercite controlul din oficiu în mod plenar, adică şi cu privire la aspectele de fond şi cu privire la cele de formă, lipsind referirea la exclusiv „limitele revizuirii” prevăzute de art. 152 din Constituţie”.