fondul clasei Fondul clasei se colectează, fără excepţie, în toate unităţile de învăţământ din judeţul Arad. Pentru că produce oroare şi, chipurile, pentru a scăpa de ilegalitate, s-a găsit soluţia de a i se schimba denumirea în fondul asociaţiei de părinţi sau alte asemenea găselniţe. În afară de denumire nu s-a schimbat absolut nimic. Unitatea de învăţământ, fie ea grădiniţă sau şcoală, nu îşi poate permite să ofere copiilor condiţii decente de învăţare, prin urmare se apelează la buzunarele, fără fund, ale părinţilor.
De la acoperirea unor nevoi fundamentale şi accesibile pentru toată lumea (zugrăvirea pereţilor clasei, vopsirea băncilor, cumpărarea de material didactic etc) unele şcoli ajung, cu complicitatea diriginţilor şi a directorilor, să pretindă părinţilor bani pentru tot felul de lucruri aberante cum ar fi cuptoare cu microunde, frigidere, mochete, bănci speciale de clase, tot felul de dulăpioare, draperii, iar lista nu se mai termină. Exemple de nesimţire, precum celebrul caz de la Şcoala 10 din Bucureşti, în care învăţătoarea pretindea cadouri de la părinţi, s-ar putea găsi şi în şcolile noastre. E drept, însă mai cu perdea şi cu implicarea câtorva părinţi. Modul de acţionare este simplu: părintele implicat discută în prealabil cu dirigintele clasei asupra cadourilor care… trebuie să ajungă la toţi profesorii din şcoală, după care le propune şi celorlalţi părinţi ideea, ca şi cum ar veni din proprie iniţiativă. De cele mai multe ori, copilul părintelui… cu iniţiativă are o capacitate mediocră de învăţare. Motivele zbaterii părintelui sunt evidente în acest caz: diri­gintele clasei, înmuiat de iniţiativele darnicului părinte, poate să pună o vorbă bună la ceilalţi profesori pentru copilul mediocru.
Nici o plângere oficială în  ultimii ani
Părinţii văd care este situaţia, nu le convine, se revoltă împotriva sistemului însă nu îndeajuns încât să şi adopte vreo atitudine de încercare de normalizare a lucrurilor. „Cel puţin în ultimii patru ani de zile nu am avut înregistrată nici o reclamaţie. Noi înştiinţăm în fiecare an unităţile de învăţământ asupra faptului că strân­gerea de fonduri este ilegală atât în ceea ce priveşte fondul clasei cât şi pentru comisiile de examen. În cazul în care am avea înregistrată o plângere, o echipă de la ISJ s-ar deplasa la faţa locului şi ar analiza situaţia. Dacă se probează vina cadrelor didactice, măsurile pot să ducă până la desfacerea contractului de muncă“, ne-a declarat Mariana Tocaciu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Arad.
Plângeri împotriva colectării de fonduri ilegale au existat de-a lungul anilor, însă sterile. În urmă cu vreo cinci ani, o scrisoare relata despre modul în care se strângeau bani la Liceul Aurel Vlaicu. Scrisoarea nu a putut conduce însă la nimic, din moment ce era semnată la modul general, de nişte părinţi, fără a conţine însă nici un nume. Alţi părinţi s-au mai plâns în public de fondurile adunate la Grădiniţa PP 20, însă sub protecţia anonimatului. La Grădiniţa PP 16, fosta direcţiune a fost acuzată la un moment dat că a adunat bani pentru înscrierea copiilor, însă tot fără nici un fel de finalitate. „Singurul caz care s-a lăsat cu victime din judeţul Arad este cel al Grădiniţei PP 14. Directoarea Grădiniţei PP14 a fost demisă de ISJ, după ce instituţia a fost informată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad privind un dosar de urmărire penală deschis pe numele cadrului didactic. Conform acestei informări, directoarea este cercetată pentru luare de mită. Procurorii au fost sesizaţi de către părinţi“, ne spune Mariana Tocaciu.
Fondul clasei are acoperire legală
Culmea este că fondul clasei sau neologismul său – fondul asociaţiei de părinţi – are acoperire legală. Conform Legii Educaţiei şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar „dirigintele sau învăţătorul organizează întâlniri şi discuţii cu părinţii, atrage persoane fizice sau juridice care, prin contribuţii financiare sau materiale, susţin programe de modernizare a activităţii educative şi a bazei materiale din clasă şi din şcoală“.
De asemenea, Comitetul de părinţi al clasei „sprijină conducerea unităţii de învăţământ şi dirigintele/învăţătorul în întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei şi a unităţii de învăţământ. Comitetul de părinţi poate propune, în adunarea generală, dacă se consideră necesar, o sumă minimă prin care părinţii elevilor clasei să contribuie la întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei sau a unităţii de învăţământ“.
Se atrage însă atenţia: „Contri­buţia financiară nu este obligatorie, iar neachitarea acesteia nu poate limita , în nici un caz, exercitarea de către elevi a drepturilor prevăzute de prezentul regulament şi de pre­ve­derile legale în vigoare. Informarea celor implicaţi cu privire la conţinutul acestui articol legal este obligatorie. Contribuţia se colectează şi se administrează numai de către comi­tetul de părinţi, fără implicarea cadrelor didactice. Este interzisă implicarea elevilor în strângerea fondurilor. Dirigintelui/învăţătorului îi este interzis să opereze cu aceste fonduri. Sponsorizarea clasei sau a unităţii de învăţământ nu atrage după sine drepturi în plus pentru anumiţi elevi. Se interzice iniţie­rea, de către şcoală sau de către părinţi, a oricărei discuţii cu elevii în vederea colectării şi adminis­trării fondurilor comitetului de pă­rinţi“.
„Astfel de cadre didactice sunt o rușine și nu au ce să caute în sistemul de învățământ“
Maria Buruc, liderul Sindicatului Liber din Învăţământ Arad, este consternată de ceea ce se întâmplă în şcoli. „Fondul clasei reprezintă o cutumă care este nedreaptă pentru părinţi. Aceş­tia sunt plătitori de impozite, iar statul ar trebui să suporte activitatea în şcoli de la A la Z, fără a fi nevoie de a mai cere bani de la pă­rinţi. Strângerea de fonduri prin co­mitetele de părinţi este nedreaptă, atâta timp cât acestea nu au o personalitate juridică, nu sunt specializate în co­lectarea de fon­duri, nu au contabil angajat etc. Sunt consternată de ceea ce se petrece în şcoli şi de cazul de la Bucureşti. Oamenii aceştia nu au ce căuta în sistemul de învăţământ. Să condiţio­nezi actul educaţional de strângerea de cadouri pentru profesori este inadmisibil“, susţine Maria Buruc.
De asemenea, Dănuţ Ieneşescu, liderul Sindicatului Democratic din Învăţământ, susţine că „astfel de cadre didactice sunt o rușine și nu au ce să caute în sistemul de învățământ. Modul în care s-a adresat părinţilor şi jignirile care le-au fost aduse sunt incalificabile. De multe ori, însă pă­rinţii sunt cei care solicită să se strângă bani pentru condiţii mai bune pentru copiii lor. Dacă educaţia ar avea alocată 6% din PIB, astfel de pro­bleme nu ar mai exista“.
Adrian Cotuna

Recomandările redacției