Da, Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu!

Mărturii ale faptului că Hristos este Fiul întâlnim cu prisosință în Evanghelii și în Faptele Apostolilor. Fiecare dintre noi poate și este dator față de el în primul rând, să cunoască aceste fapte care, pentru noi, reprezintă „minuni” ce au fost săvâr­șite de Iisus nu de la Sine, cum singur avea să marturisească, ci cu puterea Tatălui. Dincolo de Dumnezeu-Tatăl, dincolo de proorocii Vechiului Testament, iată că în Noul Testament, chiar Iisus adeverește despre Sine că este Fiul Tatălui Ceresc. Face acest lucru, cu diferite prilejuri, încercând să convingă oamenii – atât pe cei din popor, cât și pe farisei sau cărturari – despre adevărul ființei Sale. În mod deosebit, vom găsi date asupra autocaracterizării privind natura sa divină, în Evanghelia lui Ioan: „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan, cap.8, v.
29)
Salvarea neamului
omenesc
Iisus Însusi spune că a venit de la Tatăl tocmai ca să Îi facă voia, iar voia lui Dumnezeu nu este alta decât salvarea nea­mului omenesc. Tatăl a dat totul în mâna Fiului, inclusiv judecata; iar când toată făptura va redobândi felul de viețuire al lui Dumnezeu, Fiul va preda Tatălui creația renăscută. Problema credinței în aceste lucruri este simplă: omul s-a născut cu liberul arbitru, putând singur să aleagă între a trăi după placul și voința proprie, sau a trăi după voia (normele înscrise în Scripturi) lui Dumnezeu. După cum omul a putut să-L aleagă sau nu pe Hristos și calea Sa atunci în vechime,  aceeași este problema și în timpurile de astăzi. Fiecare dintre noi are șansa să Il cunoască, să pornească pe același drum cu El, să experimenteze viața dusă cu El, sau, dimpotrivă, poate să aleagă oricare dintre ofertele acestei lumi.  Totuși, este mult mai greu pentru omul epocii mileniului III să-L aleagă pe Hristos! Aceasta deoarece lumea modernă și postmodernă are oferte mult mai mari si mult mai tentante decât existau pe timpul lui Iisus.
Numai că, puțini știu că toate aceste oferte reprezintă „lumea diavolului”. Diavolul însuși ne ajută să pricepem că așa este și nu altfel, atunci când Îl ispitește pe Iisus în pus­tie. (Acest lucru s-a făcut spre a rămâne o pildă pentru toate generațiile de oameni despre ceea ce este ispititorul, și despre zonele lui de influenţă): „Diavolul L-a dus (pe Iisus) apoi pe un munte foarte înalt, I-a aratat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: «Toate acestea  ți le voi da Ție, dacă te vei arunca cu fața la pământ și te vei închina mie». – «Pleacă satano», i-a răspuns Iisus, «căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujesti». Atunci diavolul L-a lăsat și deodată au venit la Iisus niște îngeri și au început să-I slujească.” ( Ev. după Matei, cap 4, v.8-11)
Trebuie necondiționat să ne întrebăm care sunt astăzi, în super dezvoltatul mileniu al treilea „împărățiile lumii și strălucirea lor”. Răspunsul îl găsim privind în jur. Cu atât mai mult, trebuie să cunoaștem și oferta Fiului lui Dumnezeu: o viață fără de păcat, fără zbucium, alături de Tatăl, pe care, omul a visat-o de-a lungul timpurilor. Pentru că nu este suficient să spunem „Da, Dumnezeu există.” Trebuie să știm și ce anume ne cere El, dar și ce anume ne oferă, în calitate de creaturi ale Sale. Așadar, se cuvine să avem habar de suprema Sa ofertă păstrată pentru aceia care se vor dovedi credincioși sinceri și loiali, adevărați copii ai Săi: o împărație, o lume, în care oamenii, în trupurile lor veșnice, acelea de slavă vor cunoaște fericirea deplină, trăind alături de Creator. Aceasta este oferta lui Dumnezeu pentru noi. Într-un timp al „tuturor posibilitătilor”, când oamenii văd, ori la ce nivel social s-ar afla, că economia, industrializarea, computerizarea nu mai pot să-i ajute în plan sufletesc, spiritual, că politica a devenit un joc al istoriei, că evoluția și dezvoltarea omenirii sunt, mai adesea, o involuție pe toate treptele, există tot mai mulți oameni care recunosc faptul că stadiul actual de dezvoltare al lumii nu este cel mai bun pentru viitorul omului.
„Arhitectura democratică a zilei de mâine”
Există persoane individuale sau societăți, care au înțeles punctul mort în care se află acum societatea umană și care, caută diferite „strategii” de salvare a omenirii. Mi-am adus aminte de Alvin Toffler, cel care, prin anii 1990 încerca să imagineze „arhitectura democratică a zilei de mâine” (A. şi H. Toffler, A CREA O NOUA CIVILIZAȚIE, editura Antet, 1995, pag. 99)
În mod sigur, mulți dintre acești oameni, multe dintre societățile nonguvernamentale, doresc cu adevarăt binele nostru. Și totuși, cât de puțini caută adevărul despre necesitatea schimbărilor ce se impun, acolo unde el există: la Dumnezeu. Problema pentru noi, oamenii moderni ai acestui veac, este dacă și cum Îl putem cunoaște pe Dumnezeu și pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Său, cum putem afla și întelege dacă El este cu adevărat viu, însemnând deci că este Dumnezeu, și cum se manifestă astăzi printre noi.
Spre a dezbate în puține cuvinte problema, aș porni de la un verset pe care, studiind Scriptura, l-am descoperit și l-am experimentat și eu cu mare drag: „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă. Nu recunoașteţi voi că Iisus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați (de Dumnezeu)!” (2 Corinteni, cap.13, v.5)
Cred că în acest verset se află o cheie pe care suntem îndemnați să o încercăm toți.
Cum putem afla că Iisus Hristos este viu
Pe o scară matematică, iată cum putem afla că Iisus Hristos este viu, că are puterea lui Dumnezeu, că, așadar, lucrează și astăzi în cei care Il caută spre a-L găsi, că înviind din morți, a împlinit planul Tatălui cu privire la omenire, deci Il vom putea vedea în Noua Imparatie, alături de Tatăl.
1)  În atâtea oferte ale lumii în care trăim, despre care ne convingem că nu ne pot aduce ceea ce ne dorim (stabilitate, liniște, mulțumire, fericire și bucurii), să dăm crezare Cuvân­- tului lui Dumnezeu înscris în cartea Sa. (în Sfânta Scriptură): „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei, cap. 6, v.33)
2)   Dacă am hotărât să căutăm această Împărăție, să descoperim care este „calea” către ea, deci către Dumnezeu: „Eu sunt Calea, Adevarul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan, cap. 14, v. 6)  ne spune Iisus Hristos.
3)   Trebuie așadar să ne creăm o legătură cu Iisus pe care Biblia ni-L prezintă ca Mântuitor, să credem acest lucru, și să începem căutarea. Lucrul nu este ușor, căci Dumnezeirea nu se manifestă material, palpabil, ci prin Duh. Să abordăm rugăciunea ca fiind singurul mijloc de a comunica cu Dumnezeu.
4)   Să ne îndreptăm spre biserici, să cerem ajutorul preoților, al oamenilor care au căpătat trecere pe calea lui Dumnezeu.
5)    Să nu dăm niciodată înapoi, învinși de îndoială, ci dimpotrivă, să stăruim în credința că Dumnezeu și Fiul  Său este viu:  „Adevărat vă spun că dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia «Mută-te de aici acolo», și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputin­ță”. (Matei, cap. 17, v. 20)
6)   Să nu lipsim de la slujbele din biserici, să ascultăm cuvântul vestit, să îl studiem acasă, și să încercăm să îl aplicăm, zi de zi, în viața noastră.
7)    Să ne depărtăm de tot ce, după Biblie, înseamnă rău și să rămânem în sfera de influență a puterii dumnezeiști.
8)    Să urmărim noi înșine relația de comunicare cu Iisus, felul în care El  răspunde tururor problemelor. Să învățăm viața cu Hristos, să învățăm modul său propriu, duhovnicesc de a se manifesta în noi.
9)  Mai presus de orice, să învățăm, că pentru a ne realiza o relație cu domnul Iisus, trebuie și noi să participam la aceasta. Cum? Ascultând de cuvântul Său, de cerințele Sale pentru noi, împlinindu-le.
10) Orice relație are nevoie de doi parteneri. Nici relația om-Dumnezeu nu face ex­cepție. Dacă, însă, în orice altă relație (lumească, obișnuită), oamenii știu ce pot să își ofere, trebuie să învățam că, acceptând să Îl cunoaștem pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, vom primi de la el, putere şi har, calități dumnezeiești care ne vor apropia de lumea Sa. Care este partea noastră în relație? Trebuie să-I dăm inima noastră, acceptând să Îl ascultăm ca Stăpân al vieții. (relația este unică și minunată!)
11)  Dacă procedăm așa „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. (I corinteni, cap.2, v.9 )
Realizând acesti pași, vom putea să vedem că, totuți, avem șanse adevarate la o viață care va cunoaște frumuseți nebănuite, dincolo de frumusețile acestei lumi, posibil a fi dobândite prin credința în Hristos ca Fiul Cel Viu al lui Dumnezeu.
Fiindcă El lucrează și astăzi cu aceeași putere. Sângele Său are puterea de a ne curăța de orice întinare a inimii, a gândului, de orice lucru rău pe care îl simțim asupra noastră.
Hristos este viu, iar cei care acceptă să vină la El și să Îl cunoască, vor începe să capete din virtuțile Lui; vor putea să trăiască aici, acum, pregătindu-se în același timp, pentru viața cea veșnică în Dumnezeu. Lucrurile nu trebuie privite ca mit sau legendă. Fiecare avem posibilitatea de a experimenta dacă Hristosul este viu, care este puterea Lui asupra noastră. Și dacă, în epoca „unlimited” pe care o trăim, acceptăm să experimentăm tot felul de științe, de jocuri, de metode, etc, de ce să nu acceptăm să cunoaștem și oferta lui Dumnezeu, adusă nouă prin Fiul Său, Iisus Hristos, făcută cunoscută tuturor, prin Noul Testament (Evanghelii, epistole și apocalipsă)?
Dar, să nu uităm că și cre­dința se experimentează! Este nevoie de dorință de cunoaștere a „lumii lui Dumnezeu”, de inițiere, iar apoi de prelucrare a datelor, nu prin metodele științelor naturii, ci prin metoda dată de Dumnezeu, aceea a Duhului Sfânt.
Așadar, să venim la „ieslea din orașul Betleem”, să ne bucurăm cu toată făptura, de marea lucrare înfăptuită pentru noi de Tatăl Ceresc!
Voichița T. Macovei