Dacă-i de stat, să stăm!

Statul numit România funcţionează alandala cu precizie de ceasornic elveţian şi-i ţinut în viaţă cu perfuziile numite dări, biruri şi dijme drept carburanţi, şi cu mite, comisioane şi şpăgi drept unguente. În amintitul stat unii muncesc (aproape de pomană), alţii stau (că de-aia-i stat: ca să steie, tot de pomană!), alţii trag sfori, cîţiva trag foloase, cei mai mulţi trag ponoase, politicienii trag şi-şi trag la gioale, şi-n general se trag şapte piei de pe omul cinstit, muncitor şi bun.

Cît despre lupii îmbrăcaţi în piei Armani, urlători prin codrii parlamentului, ai guvernului şi-ai altor alcătuiri de stat (degeaba), pe ei îi apără de furia oilor şi-a berbecilor legile pe care tocmai ei le-au făcut şi pe care le-nvîrtesc pe deşte ca pe nişte titireze diferiţi Floriţe Boloş sau Aureli Tripa. Dacă se-ntîmplă să mai şi cadă vreunu’, asta nu-i din cauză de vinovăţie, ci din pricini de persecuţie politică şi atac la democraţie.
În statul numit România se va-ntîmpla duminică alegerea celui dintîi stătător al statului, a celei dintîi stătătoare dacă se va alege cea „Bună (rău) pentru România” sau cealaltă, „Muma Justiţiei” cu alură de jandarm moral picat în depresie democratică.
Strict teoretic şi practic, statul acesta al lor ar trebui desfiinţat din temelii sîmbătă, înaintea duminicii alegerilor, şi-ntemeiat un stat nou, cu legi noi şi cu garanţii noi, dat fiind că statul vechi de-un sfert de secol a-nceput cu „Mircea, fă-te că lucrezi!” (deci cu statu’ de pomană), şi-a ajuns la un soi de haiducie fără haiduci şi fără muncă, dar cu Năstaşi, Sorin Roşca Stăneşti, Decebali Traiani Remeşi, Reli Fenechii şi Hrebenciuci prigoniţi şi duşi la ocne pentru că şi-au umplut pungile conturilor (zic procurorii şi judecătorii), spre binele poporului (zic Alimoşii moderni).
Zice cineva că-s anarhist? Nu-s. Sînt doar unu’ care strigă-n pustie să se dea-napoi dreptul de proprietate asupra votului, 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an (366 în anii bisecţi), ca să-i putem retrage alesului votul şi să-l trimitem unde-i e locul cînd simţim că-i mincinos şi hoţ, nu s-aşteptăm să-şi dea acordul restul mincinoşilor şi hoţilor ca să se-nceapă cercetarea celui prins cu mîţa fărădelegii în traista uninominală. Sînt unu’ care urlă a pagubă cerînd ca cei care se vor aleşi să prezinte cazierul şi să nu poată fi ales nimeni dacă a avut vreo condamnare, chiar dacă a fost graţiat sau amnistiat, singura posibilitate de-a mai fi ales fiind reabilitarea prin dovedirea nevinovăţiei, deci a erorii judiciare sau a abuzului judiciar. Sînt cel care cere-n gura mare garanţii solide din partea celor care se vor în fruntea bucatelor, respectiv cîte-o frînghie zdravănă atîrnată de lampadarele Casei Republicii sau ale Palatului Victoria sau ale primăriilor pentru fiece ales ori numit în parte.
Dacă noi nu cerem garanţiile astea, ei nu vor oferi niciodată vreo garanţie, dar se vor îmbuiba şi se vor ghiftui în nesimţire, nouă rămînîndu-ne pornirea prostească şi dreptul legal de-ai înlocui cu alţi flămînzi peste patru sau cinci ani.
Trezeşte-te, popor român, şi stai acasă duminică, că nu-i nici o izbîndă să-nlocuieşti o miasmă veche cu o duhoare mai nouă!