Dacă se votează, e circ

Nu mai e mult pînă departe, zice-o vorbă-nţeleaptă, şi-o fi iar duminică, şi-o fi iar votare, şi s-o alege, în sfîrşit, preşedintele… Necredincios fiind din fire, admit că votarea de duminică va avea loc din două pricini blagoslovite: fiindcă mare-i mila Domnului, şi fiindcă n-a venit meteoritu’ – că altfel nu se mai alegea nici un preşedinte, dar se-alegea prafu’ şi pulberea.
În direcţia a ceea ce va fi după ziua de duminică, două lucruri sînt certe la modul absolut şi nici Dumnezeu însuşi nu le mai poate clinti din cuiele-n care-s bătute: primul este acela că indiferent cine se va alege, vom avea primul preşedinte din istorie care nu va fi un „escu” (asta-n cazul în care nu-şi vor modifica numele şi-şi vor spune ori „Pontescu”, ori „Iohannisescu”), iar cel de-al doilea este că… va fi circ!
Circăria de care vorbesc e chiar mai sigură decît alegerea unuia dintre cei doi candidaţi. Pentru circ, înţeles ca spectacol grotesc în care vulgul să-şi accelereze sîngele şi să-şi deie-n clocot patimile, pledează tot ce se-ntîmplă-n ţara asta „de la 1989-ncoace”, toate acrobaţiile şi giumbuşlucurile care s-au făcut şi se fac pe pieile noastre, împotriva noastră, dar spre propăşirea lor, deci spre binele patriei.
Nu ştiu cum şi de ce, dar m-apucă un chef straşnic să proorocesc şi să prohodesc, aşa că să purcedem.
Proorocire 1
Dacă, Doamne fereşte, s-alege Iohannis preşedinte, ne-am dat foc la valiză: patrioţi de primă mînă şi cu şepte vieţi în piepturi de aramă vor sări-n sus de-o poştie şi vor plînge-amarnic slugărnicia românului veşted, care se-nclină şi se-nchină străinului de neam, de ram şi de toate cele. Dacă însă, Doamne-ajută, s-alege Ponta, patrioţii amintiţi vor exulta şi vor proslăvi verdele cel mai verde care-a curs şi curge prin venele românilor degrab dătători din ştampile acolo unde trebuie.
Proorocire 2
Pe extrema cealaltă (a preşedintelui-jucător şi-a echipei al cărei căpitan de şaică spartă este), situaţia-i aceeaşi, deşi diametral opusă: dacă se va alege sasul nostru românesc (Doamne-ajută!), va-nvinge democraţia, independenţa justiţiei, statul de drept, bunăstarea individuală şi concordia naţională; dacă însă va ieşi „bivolul roşu”, „amantul baronilor puşcăriaşi”, „spaima statului de drept”, „moartea independenţei justiţiei”, adică doftor Victor Ponta, ăl cu plagiatu-n buzunar şi cu graţierile la purtător, atunci e clar că alegerile-au fost furate, că diaspora a fost pusă cu botul pe labe, că democraţia s-a dus naibii şi că România va sucomba-n braţele gingaşe ale Rusiei, mîngîiată duios pe creştet de China comunistă.
Proorocire-n concluzie
Cum e greu de crezut că maşinăria pesedistă va da greş, e-aproape sigur că Iohannis nu va cîştiga, deci jocurile le vor face UDMR şi diaspora. Cum diaspora-i rezolvată ca şi-n trecut (adică acum nu se mai votează aproape deloc, că-n trecut s-a votat cu viteză astronomică), iar UDMR merge la sigur, adică mereu cu-nvingătorii, tot ce-i mai rămîne „părţii adverse” de făcut pentru-a le băga românilor minţile-n cap este să ceară invalidarea alegerii. Pariez pe asta un dop de Cico!
Prohod
Dar n-ar fi mai bine şi infinit mai eficient să stăm acasă şi să-i lăsăm în plata Domnului, cu minciunile lor cu tot şi cu circul lor cu tot? Cît amar ne mai trebuie ca să ne umplem de greaţă pînă-ntr-acolo-ncît să-i trimitem „undeva” cu circul lor cu tot şi să ne vedem de vieţile noastre pline (că de buzunarele noastre goale au ei grijă cu vîrf şi-ndesat)?