De Mircea Cărtărescu
(traducerea pentru
Gheorghe Falcă)
Fraţilor, e plin Aradul de cârcotaşi! Ultima bombă de presă care a zguduit Micălaca, Vlaicu şi Aradul Nou a venit de la Bucureşti, întruchipată într-o poză cu Falcă, de mână cu amanta. Iar de atunci Aradul nu îşi revine din şoc. Noi, oraş creştin, cu un primar care se mitinguia în apărarea familiei tradiţionale, ne vedem acum puşi în faţa evidenţei: Falcă are amantă! Şi de aici tot oprobiul public aruncat asupra edilulului.
Îmi amintesc cum că, cu ceva ani în urmă, prin urbe umblau zvonuri despre un eventual divorţ în familia Falcă. Pe atunci se zicea că nevastă-sa, Ela, ar avea pe cineva. Zvonuri peste zvonuri.
Hai să nu mai facem pe interesanţii şi să privim situaţia cât se poate de realist. Pentru că, se vede treaba, orice ar face Falcă, nu e bine. Parchează pe trecerea de pietoni: nu e bine! Parchează pe un pieton, iar nu e bine! Merge omul în Japonia, să tragă pentru Arad şi pentru familie, iar voi, derbedeilor, imediat săriţi de trei metri în sus cum că era nevoie de el la pasajul de la Billa. Nicicum nu e bine.
Haideţi să vă explic eu cum stă treaba, pentru că sunt om păţit şi rezonez cu drama prin care trece Ghiţă acum. Totul porneşte de la drumurile lui lungi pe afară. Pentru că Falcă, aşa ca toţi românii de vârsta lui, a ajuns la concluzia că în ţara asta orice ai face, nu poţi aduna bani din muncă cinstită, chiar din un salar, fie el şi de primar, astfel încât să poţi
să- ţi o familie. Dar un oraş! Aşa că românul Falcă face şi el ce poate: mai pe la Brucselles, mai pe la Tokyo… să mai adune şi el un ban. Să trimită acasă la copil şi la nevastă. Că nu degeaba melodia lui preferată, mai nou, este „A plecat moţul din ţară“. E greu ca naiba! Omul se sacrifică pe brânci, iar acasă e boierie.
Parcă văd cum, după o zi de muncă în Tokyo, îşi sună Ghiţă nevasta şi o întreabă cum e pe acasă. Aia începe să se plângă. Că la şcoală la Peda iar a crescut fondul clasei, că a venit factura la gaz, că ăia de la Orange sunt nişte tâmpiţi din moment ce pot cere 1.700 de lei pe o factură! Probleme domestice, fraţilor! Cine nu a trecut prin ele, nu înţelege. Şi nu e domestic.
Şi atunci te pui în locul lui Falcă. Cap de familie, mentalitate de dominator, om cu responsabilităţi. Cauţi urgent în Tokyo un Western Union şi trimiţi bani acasă. Că aşa fac moţii. Nu îşi lasă familia de izbelişte. Iar seara se pune în pat liniştit, adormind cu gândul că toată familia e fericită: are bani să mai treacă peste încă o săptămână. Vă jur că aşa e!
S-a întors moţul în ţară
No! Şi vine omul în ţară rupt de atâta efort şi ce găseşte? Oraşul plin de gunoaie. Facturile la gaz neplătite iar abonamentul de la Orange e tăiat. Intră în căsuţa lui la care plăteşte chirie şi vede că nimic nu mai e cum a fost, iar lucrurile din casă sunt date la amanet! „Păi pentru asta mă zbat eu? Pentru asta îmi las sănătatea pe la Brucselles, Wahaşington sau Tokyo?“. Dacă nu eşti bărbat puternic, nu poţi rezona la această dramă moţească. Înseamnă că ori nu ştii ce înseamnă să te sacrifici pentru familie, ori te controlează nevasta. Şi nu e bine aşa. A men zgadă du, uat a men zgadă du!
Acum mai iei în calcul puţin şi personalitatea nevestei. Care a fost tare fâşneaţă în tinereţe. Manechin de lenjerie intimă. Muiere obişnuită să fie adorată. Nu doar respectată. Te uiţi la ea şi nu vezi vreo amprentă a timpului. Muierea se ţine bine.
Dar cum se ţine aşa de bine? Mai o cremă, mai un spa, mai o vizită la mall. „Ce ai făcut, bă, cu banii pe care i-am trimis din Tokyo?“ – izbucneşte masculul feroce. „Că facturile sunt neplătite, telefoanele scumpe sunt la amanet, iar gazda ne scoate afară din casă pentru neplata chiriei?!“.
Ela îi răspunde tipic feminin: „Ţi-ai luat o superbitate ca mine. Trebuie să mă întreţin. Că dacă nu mă respect eu pe mine, cum să pretind altora să mă respecte? Au fost zile grele la servici. Au fost zile grele şi pentru aia mică. Trebuia să ne detensionăm cumva. Tu nu ştii, dar au prins-o pe aia mică la şcoală cu ţigarea în gură. Eu am citit pe net că una dintre metodele bune de lăsat de fumat e înotul. Aşa că a trebuit să o duc urgent la piscină! Nu puteam să o las aşa. Ce vrei? Să ne împută casa cu tutun?! Ţie, acolo, la Tokyo, ţi-e bine. Habar nu ai cât am suferit noi în lipsa ta!“
De piatră să fi, şi tot îţi scapă o lacrimă. E tristeţea alergătorului de cursă lungă. Trage Falcă pentru familie, iar familia are nevoie de el acasă, nu pe coclauri.
Şi se face pace pe plantaţie.
Dar diavolul e pesedist. Şi nu doarme. Ce face el, ca să îi încurce iţele moţului? În zorii dimineţii, când prânzesc acei ce au, vine vestea… Cu toate cele neplătite la gaz, la Orange şi la chirie, nevasta, din salariul ei, şi-a mai luat un telefon!!! Boooooom! „Păi bine, măi, superbitate. Asta ne lipsea nouă în casă? Ne scoate gazda afară că nu am plătit chiria şi tu dai banii pe telefoane?!“
Iar aici s-a rupt lanţul de iubire şi a început a ruginii. Degeaba explicaţii feminine: ba că telefonul e de la tata, ba că l-a găsit pe jos în staţia de metrou de pe Bariţiu, ba că, să vezi, e la ofertă şi nu doar că e gratis, ba chiar primeşti şi bani pe el. Dar nu acum. Mai încolo.
Orice explicaţie era de prisos.
Vă rog să vă puneţi acum în locul lui. Voi ce aţi face? Nu-i aşa că îţi vine să îţi iei lumea în cap şi să fugi unde vezi cu ochii?
Acuma, noi nu ştim dacă lucrurile s-au petrecut chiar aşa. Dar ceva-ceva tot s-a întâmplat. Că doar nu şi-a luat omul amantă doar ca să apară în ziare. Vă zicem, noi, creştin ortodocşi fiind şi cu frică de aplicarea legii: când un bărbat ca Falcă îşi ia amantă, înseamnă că e bai mare! Şi pentru că toţi bărbaţii trebuie să fie uniţi, iar Aradul e un oraş de dreapta, eu propun să ne luăm toţi câte o amantă, în semn de solidaritate cu alesul nostru.

Pagină realizată de Cristian Ţiţca
Nu trageţi în articole. Acestea sunt pamflete şi nici măcar lor nu le place cât de reale sunt!

Recomandările redacției