De ce nu ne înțelegem noi românii?

0
37

de Paul Krizner

La prima vedere pare o întrebare banală însă dacă am arunca o privire în istorie vom observa că aceste neînțelegeri sunt rezultatul unei dezbinări de secole.
Poporul acesta chiar dacă vorbea aceeași limbă, aveau aceeași religie, totuși a fost dezbinat, uneori chiar învățat să se urască pe sine însuși.
Dar haideți să le luăm pe rând.
Moldovenii, popor dârz și hotărât care în vremea lui Ștefan cel Mare și-au pârjolit sate pentru a slăbi puterea armatei otomane care porniseră să-i cotropească, au ajuns să fie umiliți, batjocoriți și ridiculizați pentru dialectul lor. Aici se pare că la nivel rural educația a avut mult de suferit iar ca să poți conduce o nație ai nevoie de oameni sărmani (ca să nu zic proști).
Bănățenii – au fost sub stăpânire otomană dar totuși nu și-au însușit multe denumiri turcești, fiind mai dârji și nu întâmplător apare sintagma pe care Iorga o consemnează în cartea sa „Pagini alese” că ,,Banatu-i fruncea”. Mai în glumă mai în serios au avut demnitatea și puterea de a nu-și pierde identitatea lor.
Transilvănenii – popor dominat care era sub stăpânirea habsburgică iar după 1967 sub stăpânirea dualistă, Austro-Ungară, era un popor care înghițea și îndura până la sânge, dar până la un moment dat când la 1848 și-au dat seama că dacă sunt uniți reprezintă o forță și o amenințare pentru imperialiști (No hai! Da e vorba de Horia). Acest popor transilvănean însă a avut parte și de cultură de școli care a dat mari personalități politice și intelectuale (totuși eram în imperiu)
Ca să ne facem o viziune asupra influ­enței turcești în limba română dau doar câteva date pe zone, concluzia o trageți dumneavoastră.
În Dobrogea erau folosite între 190 și 340 de cuvinte turcești. În Banat aproximativ 25 de cuvinte turcești au fost preluate. În Transilvana nu au fost preluați termeni direcți din limba turcă. În Muntenia, Oltenia și Moldova au fost preluate 2.500 de cuvinte turcești (deci?)
Regățenii sau miticii. Un popor care a învățat repede meșteșugurile turcești, în special vânzarea domnitorilor de către boieri, ca să nu mai vorbim de cuvintele pe care le-au împrumutat de la turci și le-au implementat printre ei cum ar fi: haimana, lichea, palavragiu, tembel, zevzec, hain etc.
Și uite așa putem înțelege de ce noi românii nu ne suportăm. Regățenii consideră pe oricine ca venit din provincie, de parcă la București s-a înfăptuit Marea Unire, moldovenii cu un gram de frustrare, din cauza sărăciei au ajuns să-i urască pe vestici adică transilvăneni, crișeni și bănățeni, iar de noi ce să mai zic, am senzația că ne este cam lehamite (ca să folosesc un turcism) de ce-i care încă mai poartă caftane turcești prin parlament.
Câtă vreme eram sub stăpâniri străine ne compătimeam, după ce ne-am unit să urăm, poate încă nu ne-am obișnuit unii cu alți, poate nu am reușit să trecem peste preconcepții, și tot mai acută este dezbinarea între noi românii și ca cireașa să fie pe tort, zilele trecute s-au adunat o mulțime de oameni (nevinovați zic eu), care trăiesc din ajutor social pe spatele nostru, să mărșăluiască prin gunoaiele lăsate la propriu în București. Adevărul este unul: gunoi la gunoi trage (metaforic vorbind). De aici am putut observa că, da, există două Românii (nu cum zice Dragne-ar fi fără tine, cu statul paralel), a celor ce se complac cu un ajutor social și a celor care într-adevăr vor o țară stabilă. Cât de ușor se vând unii în zilele noastre, pentru o sumă modică sau la comanda partidului, păi oare când scăpăm de astfel de mentalitate, oare când putem să avem demnitatea de a spune: „nu sunt deacord”, i-au dus acolo ca să arate lumii întregi care este nivelul de cultură al electoratului psd-ist și mai grav este că generația de mâine tinerii noștri prives neputincioși cum li se ditruge viitorul în țara lor.
O concluzie nu pot să trag eu, ci vă las pe dumneavoastră, dar pot să vă spun că această dezbinare în anul Centenarului este o rușine pentru noi, pentru toți, de la vlădică la opincă și să știți că cineva totuși se bucură și râde de noi, vorba lui Anton Pan, râde om de om și dracu de toți. Și ca să închei tot într-un ton turcesc: Hai sictir!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.