De la Hagi la Hagi, cu „paranteza Tamaș”

0
96

Weekendul liber la nivel de campionate interne a permis naționalelor să intre în scenă și să demonstreze. Iar cele ale României, de seniori și tineret au confirmat cam ceea ce știam despre ele. Cea mare e obișnuită să (se) plângă, să se mulțumească cu puțin, în timp ce „tricolorii mici” sunt – parcă – alt aluat. Vor, luptă pentru fiecare minge și centimetru de gazon și, spre meritul lor, și pot.
Ce au în comun cele două selecționate? Umbra lui Gică Hagi. De la reprezentativa seniorilor lipsește după ieșirea din scenă a „Generației de Aur”, la cea de tineret este prezentă, chiar impregnată serios în Cicâldău, Coman sau Ianis, fiul său cu numărul 10. În vremuri grele, comuniste și imediat după ele, când fotbalistul român avea multe lipsuri, „Regele” și „furnicuțele” din jurul său, Popescu, Petrescu sau Munteanu, și-au făcut excelent treaba pentru România din pasiune și abnegație. Tricolorul e ceva sfânt pentru ei, iar cinstirea lui e datorie.
A urmat generația lui Mutu, Chivu și Tamaș. Talent a avut și ea, vârfurile au jucat la echipe importante de pe „Bătrânul Continent”, dar în culorile naționalei s-au văitat mereu. Sigur, moștenirea era grea și scuzele sub forma unei teorii a conspirației din partea suporterilor, presei sau… încălzirii globale erau cele mai îndemână. A avut grijă să ne amintească asta bravul Gabi Tamaș, după eliminarea văzută și de pe Marte, din finalul primei reprize cu Serbia. Un oarecare meci din Grupa C valorică a Ligii Națiunilor, în care România s-a mulțumit din nou cu puțin în fața unei echipe a Serbiei fără o parte dintre vedetele de la Mondiale și fără prea mult chef de fotbal duminică de la 4 la 6.
Revenind la ce a spus Tamaș după meciul cu vecinii de la sud de Dunăre ne luăm cu mâinile de cap. „Oricum credeaţi că pierdem, lăsaţi vrăjeala. Uite că nu am pierdut şi am luat un punct. E îmbucurător că am făcut egal în 10 oameni.
M-a ajutat şi pe mine puţin”, O declarație de fotbalist frustrat, care și-a ghidat mereu cariera după dictonul: „Las că merge și așa!”. În plus, e și un dușman declarat al sticlelor de vin… pline. Dar Contra insistă cu el „sub tricolor” și nu înțelegem de ce.
Și de la sticle trecem la pahar, sau mai bine spus la partea sa plină. Tineretul, mândria țării. Hagi, același Hagi a crescut pe principii sănătoase scheletul Naționalei Under 21 care va duce tricolorul, după 20 de ani, la un european de tineret. Lângă „perlele” lui Gică sunt și Man, Petre sau Oaidă, crescute și ele cu multă trudă și sacrificii la Arad de Cristi Păcurar și Francisc Tisza. Pe primii doi, cât timp au marcat goluri multe și importante pentru UTA în Liga a II-a, nu i-am prea auzit plângându-se că mergeau acasă cu fărâmituri de ordinul a câteva sute de lei. Și acelea în lunile fără restanțe. Acum câștigă ceva mai bine la FCSB respectiv Esbjerg (Danemarca), dar și mai important este că vin la națională mereu cu dorința de a câștiga și a nu se mulțumi cu puțin. Adică să nu fie o generație care să treacă prin fotbal ca Tamaș și ceilalți prin… lobodă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.