Halmagiu 2 halmagiu Halmagiu 3Profităm de vremea de-afară pentru a vă informa că oile pot păşuna chiar şi în aceste condiţii de început de februarie. Domnul Gelu Sida, cunoscutul crescător de animale din Ţara Hălmagiului ne informează des­pre principalele îndeletniciri ale oie­rilor din zonă. Pentru cine nu ştie, sau nu crede, vă mărturisesc faptul că mulsul oilor începe în jurul orei 4,00 dimineaţa. De fapt, vorbim doar despre prima mulsoare, deoarece în jurul orei 17,00 urmează mulsoarea a doua, de după-amiază. Revenind la ora patru dimineaţa – sau patru din puterea nopţii, încă nu ştiu cum este mai bine să spunem – ciobanii încep să mulgă oile la stână. Vorbim despre câteva sute bune de oi care trebuie să fie mulse, astfel că această ope­raţiune necesită un anumit număr de ore. Probabil că aceasta este şi raţiunea faptului că mulsul începe la o oră într-atât de matinală, pentru ca întreaga operaţiune să fie terminată în aşa manieră, încât oile să poată fi duse apoi la păşunat. În cazul turmei de la ferma domnului Gelu Sida, cele aproape patru sute de oi sunt mulse de trei ciobani. Deşi pare o mare disproporţie între numărul oilor şi cel al ciobanilor, am constatat că aici este vorba în primul rând despre o bună organizare a muncii. Oile care au stat peste noapte în saivan, la scut, sunt scoase la muls printr-o strungă. Sunt preluate câte trei oi odată, câte una pentru fiecare cioban-mulgător, iar întreaga operaţiune poate că nu duprează nici un minut. De la caz, la caz, în funcţie de cantatea de lapte pe care o dă fiecare oaie în parte, iar ciobanii – m-am convins despre această realitate cu ochii mei – le cunosc pe fiecare în parte. Foarte multe oi chiar au fost şi „botezate” de către ciobani, în funcţie de culoarea lânii, de forma capului sau chiar în funcţie de năravurile ascunse pe care le au fiecare dintre ele. Una peste alta, mulsul turmei de oi se termină undeva la răsăritul soarelui, iar oile pleacă apoi la păscut. Nu vă povestesc despre strigătele ciobanilor, despre isteţimea câinilor ciobăneşti care strâng sau desfac turma de oi cu o rapiditate şi o înţelepciune de neimaginat.
„Farmacia“ domnului Gelu Sida
După ce am asistat – cu noaptea în cap – la mulsul oiţelor, am hotărât să urmărim mai departe procesul de fabricaţie. I-am lăsat pe ciobani să meargă singuri cu turma la păscut, iar noi ne-am deplasat în „farmacia” baciului Gelu Sida. Căci „baci” se numeşte, tot din vechime, proprietarul turmelor de oi.  Ei bine, spunem „farmacie”, deoarece aici totul stră­luceşte de curăţenie. De fapt, am putut constata că inclusiv ciobanii au muls oile în recipiente de inox, pe care le-au golit apoi în recipiente tot de inox, dar mai mari, care au fost duse la fabrica de brânză. În camera special amenajată pentru prelucrarea laptelui, acesta se încălzeşte la o anumită temperatură. Spunem o anumită temperatură, deoarece domnul Gelu Sida ne mărturiseşte că „aici este secretul tehnologic, să nu fie nici prea cald, nici prea rece. Este vorba despre coagularea laptelui şi, în final despre calitatea brânzei. După ce s-a închegat, brânza este tăiată în calupuri şi puse la saramură.” Din punctul nostru de vedere, trebuie să vă mărturisim faptul că ne-am cam încurcat în diferitele feluri de brânzeturi care se produc aici, fiecare cu tehnolocia-i specifică şi micile „secrete” păstrate din tată-n fiu de către cei care se îndeletnicesc cu oieritul. „Brânza bună trebuie să fie ca untul în gură, nu să scârţâie printre măsele de parcă mănânci gumă. Apoi, laptele de oaie nu trebuie amestecat niciodată cu cel de capră sau cu cel de vacă. Fiecare brânză are calităţile ei, după cum fiecare lapte are proprietăţile lui. Brânza de oaie este brânză de oaie, cea de capră este de capră, iar cea de vacă la fel. Din păcate, prin pieţele noastre găseşti brânză de toate felurile, câteodată amestecată cu toate formele de lapte la un loc. Binenţeles că atunci nu mai poţi vorbi despre nici un fel de calitate. Ba, am auzit că se poate face – Doamne păzeşte-ne! – şi brânză fără lapte. Din chimicale…”
Oieritul este în primul rând o pasiune
„După oi – ne spune domnul Gelu Sida – trebuie să umbli de când se ia zăpada şi până când se pune cealaltă zăpadă. Asta-i a oilor, cum se spune. Nu faci nimic dacă nu ai dragoste faţă de oi şi dacă nu ai chemare pentru această meserie. Dacă vrei să cataloghezi un cioban vrednic de unul care-şi face treaba de mântuială, atunci nu trebuie să faci altceva decât să vezi cum este saivanul acestuia, în ce stare se găseşte acesta. Apoi să te uiţi la felul cum arată oile, cum de isteţi sunt câinii şi, la final, cum sunt păşunile. Noi ştim să privim astfel de lucruri şi este suficient să vedem o turmă chiar din goana trenului, ca să spunem cam câtă brânză produce.” În cazul baciului Gelu Sida, toată familia este implicată în ferma de animale, deoarece aici nu vorbim doar despre turmele de oi. Se munceşte de noaptea până-n noapte, deoarece de dimineaţa şi până seara este un interval de timp cam micuţ în cazul de faţă.

Recomandările redacției