Toate marile partidele care contează în România se confruntă, în momentul de faţă cu o mare dilemă, pe cine să împingă în faţă în lupta pentru succesiunea lui Traian Băsescu. Dacă stau bine să mă gândesc, niciodată până acum, după Revoluţie, nu s-a întâmplat ca principalii competitori să nu îşi facă cunoscuţi candidaţii. În 1990 se ştia că FSN-ul va fi reprezentat de Iliescu, PNŢCD-ul de Raţiu, iar PNL-ul de Câmpeanu, în 1992 era de notorietate că Iliescu va lupta pentru un al doilea mandat şi că va fi contracandidat de Emil Constantinescu din partea CDR, ca să nu mai vorbesc de alegerile din 1996, în care lupta s-a dat tot între politicienii cu pricina. Patru ani mai târziu, se ştia că eternul Ion Iliescu mai doreşte un mandat, la fel cum se ştia şi în 2004 că stânga va fi reprezentată de Adrian Năstase, iar dreapta de Stolojan. Dacă în ceea cel-l priveşte, Năstase a candidat, a pierdut, iar acum se află la închisoare, Stolojan s-a retras în favoarea lui Băsescu, care este preşedinte şi astăzi. Şi aşa am ajuns în 2009, când era cât se poate de clar că preşedintele în exerciţiu va avea de luptat cu Mircea Geoană, preşedintele de atunci al PSD şi al Senatului, pentru al doilea mandat.
Deşi mai sunt doar câteva luni până la începerea campaniei electorale, lucrurile nu sunt limpezite încă. Partidul Social Democrat, care este, fie că ne place, fie că nu, cea mai importantă formaţiune politică a ţării, are mai multe variante. Dacă premierul Victor Ponta, care este şi preşedintele PSD, doreşte să candideze, lucrurile sunt clare. Totul este însă să vrea acest lucru. Dacă nu, se vorbeşte despre primarul Capitalei, Sorin Oprescu, în timp ce fostul preşedinte Mircea Geoană, a ieşit în public şi a declarat că dacă Ponta nu va intra în luptă, cel mai potrivit candidat ar fi el, nu cineva venit din afara partidului, cum este Oprescu. La dreapta spectrului politic lucrurile stau cam tot la fel. Crin Antonescu a renunţat la candidatură, iar Klaus Iohannis stă în blocstarturi, doar că PNL şi PDL nu au reuşit încă să bată palma cu privire la prezidenţiabilul pe care şi-l doresc la Cotroceni.
Între partidele care au reuşit un rezultat acceptabil la europarlamentare, doar PMP-ul lui Băsescu şi-a stabilit candidatul, Cristian Diaconescu. Un politician decent, bun profesionist, bine văzut în mediile europene şi americane, dar care are handicapul unui partid aflat abia la începuturi. Şi ar mai fi ceva în ceea ce-l priveşte. Deşi este acum un candidat de dreapta, nu trebuie uitat că a fost membru al PSD, o formaţiune cât se poate de stânga.
În aceste condiţii, deşi alegerile bat la uşă, românii nu ştiu încă între cine şi cine să aleagă, toate pardidele confruntându-se cu o adevărată degringoladă a preşedinţilor.
