Presa cotidiană din România cunoaşte în ultimii ani un regres vizibil. I-au luat-o înainte tabloidele, hebdomadarele sexuale, cele care caută neapărat şocul, izbitura creierului cititorului cu şfichiul violenţei de tot felul, televiziunile cu imagini din vieţile intime ale aşa-ziselor vedete, ce mai, tot ce ţine de vulg şi vulgar.
La scară mai redusă şi cotidianele arădene au cunoscut o aceeaşi situaţie. Doar că aici, pe Malul Mureşului le concurează hebdomadare serioase, câteva televiziuni care păstrează cel puţin decenţa şi iarăşi câteva publicaţii online care ne mai înviorează curiozitatea cu imagini fierbinţi dar cumsecade, de pe la cluburile de noapte arădene. Aşadar cotidianele de ştiri arădene sunt nişte ziare care se încadrează perfect modei naţionale.
Ceea ce le aseamănă pe toate este că, la unison, cotidianele româneşti, deci şi cele arădene au o oarece repulsie, răceală sau indiferenţă faţă de cultură. Precizez că eu vorbesc aici exhaustiv de publicaţiile cotidiane, nicidecum despre revistele culturale, literare, publicaţii care sunt altceva. Pe vremuri, deşi se ocupau de ştiri cotidiene, cotidianele aveau două-trei pagini întregi de cultură săptămânal, aveau o poştă a redacţiei ţinută de regulă de un om de litere, poştă la care puteau apela toţi cei care doreau să-şi verifice talentul literar. Sigur, nu poţi transforma un cotidian înt-un ziar de cultură, structural cotidianul este o publicaţie variată, eterogenă, încercând să satisfacă cât mai mulţi cititori, de diverse pregătiri şi gusturi estetice. Totuşi, dacă se urmăreşte atent viaţa unor scriitori cunoscuţi, veţi observa că nu sunt puţini aceia care au debutat pur şi simplu într-un cotidian, la pagina culturală, nu neapărat în vreo revistă literară. Desigur, meritul este al scriitorului dar are un oarece merit şi existenţa unei pagini de cultură în acel cotidian.
Ei, bine, eu vorbeam mai sus despre ce era, despre cum era înainte stimulat actul cultural prin cotidiane. În prezent, nu se poate nega faptul că în ziarele arădene şi naţionale nu ar exista pagini de cultură. Există, aceste pagini sunt destul de citite! Dar, nu atât de mult pe cât s-ar putea şi ar fi nevoie. Aceste pagini sau jumătăţi de pagini de cultură sunt de regulă paginate la periferia ziarelor, gen jumătate de pagină cultură-jumătate pagină sport. Alăturarea este de cele mai multe ori de râsu-plânsu: de exemplu, textul despre lansarea unei cărţi de poezie semnat de un cunoscut scriitor este vecin cu cel în care se vorbeşte despre felul cum l-a înşelat din nou Bianca Drăguşanu pe Prinţul Cristea. O adevărată cacofonie de gust!

Nu spun că cei care conduc ziarele au ceva ostil actului cultural, promovării paginii culturale. Nu spun că acestor oameni le vine să scoată pistolul când aud cuvântul cultură. Nu! Dar nici nu pot spune că fac mare scandal atunci când se scoate pagina de cultură, punând în locul ei o reclamă despre promovarea unei motocositoare ultraperformante sau a celor mai noi tehnologii de augmentări mamare, de fese sau de buze.
Tocmai de aceea, am primit cu bucurie propunerea şefilor mei de la ziar de a deschide un ciclu de interviuri cu oameni de cultură ai Aradului, ciclu adăpostit de pagina culturală a ziarului nostru, încă din acest număr.
Aşadar, încercăm să se poată.

Recomandările redacției