Despre gunoaie și RETIM

Scriam în ziarul de ieri că afacerile cu gunoaie sunt foarte rentabile. Din păcate însă sunt rentabile pentru alții, nu și pentru arădeni. Asta, în condițiile în care de foarte mulți ani nu mai există nicio societate din Arad capabilă să se ocupe de curățenia municipiului. De ani de zile, licitațiile sunt câștigate de firme de aiurea, care își fac treaba mai mult sau mai puțin cum scrie la carte, iar noi suntem buni de plată. Chit că lucrurile nu decurg chiar în sensul dorit de noi.
Ieri scriam despre nemulțumirile Uniunii Locale a Asociațiilor Locative Arad (ULALA) cu privire la modul în care RETIM, firma timișoreană care urmează să curețe orașul începând cu luna aprilie înțelege să forțeze mâna administratorilor să semneze contractele în numele asociațiilor de proprietari. În cursul documentării, l-am contactat pe purtătorul de cuvânt al societății, căruia i-am adresat mai multe întrebări, de bun-simț, cred eu. Când a venit vorba despre tariful care va fi perceput, fiind întrebat dacă pe lângă prețul de 7,02 lei pe persoană fără TVA, care include colectarea și transportul, va apărea un cost suplimentar pentru depozitarea gunoiului, a început să dea din colț în colț, îndemnându-i pe cei care au nelămuriri să citească contractul. Când a văzut că insist, repetând întrebarea, a răspuns cu o altă întrebare, zic eu, lipsită de bun-simț. „Ce vă interesează pe dumneavoastră?”
I-am răspuns civilizat, că în primul rând mă interesează dacă trebuie să plătesc mai mult sau mai puțin comparativ cu tariful practicat de Polaris. Cred că orice persoană care plătește pentru un bun sau pentru un serviciu are dreptul să știe câți bani va fi nevoită să scoată din buzunar și dacă în prețul respectiv sunt incluse anumite operațiuni sau nu. Asta, cu atât mai mult cu cât în contract nu se vorbește despre niciun tarif de depozitare, însă ar putea exista riscul ca prețul cerut de operator să fie majorat ulterior, având în vedere că în contractul cu pricina se prevede și această posibilitate.
Într-un final, respectivul purtător de cuvânt a recunoscut că nu știe despre ce este vorba, susținând că nu el s-a ocupat de întocmirea contractelor. Ar fi fost mult mai corect să recunoască de la început, după cum ar fi fost și mai normal să ceară un răgaz de o jumătate de oră sau de o oră să se intereseze cum stă treaba. Nu a făcut însă și acest ultim pas, semn că însărcinarea de purtător de cuvânt este o corvoadă pentru el, sau că societatea este interesată prea puțin de ceea ce se întâmplă la Arad sau de nelămuririle arădenilor. Nu de alta, dar nu cred că ziariștii din Timișoara sunt mai ușor de convins, atunci când răspunsurile nu sunt la obiect.
Personal, nu pot decât să sper că lucrurile vor intra într-un final pe făgașul normal, că administratorii de bloc nu vor mai fi strânși cu ușa să semneze contractele cu RETIM, chiar dacă purtătorul de cuvânt nu recunoaște că se întâmplă acest lucru și că promisiunea potrivit căreia firma „va da dovadă de toată deschiderea pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de contractele de salubrizare” nu va rămâne doar o promisiune.