Despre Uniunea Europeană, cu toată dragostea!

România deţine, teoretic, preşedinţia Uni­unii Europene. Practic, nu deţine nimic, este doar o amăgire de moment, nu poate să decidă nimic, nimeni nu bagă în seamă România, mai ales că la putere sunt social de­mo­craţii, nu popularii, aşa cum a promis Iohannis. Dar, nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre alegerile europarlamentare. Cum este posibil ca la acestea să participe partide politice, din mai multe ţări ale UE, declarate antieuropene şi eurosceptice? Marii analişti politici avertizau, în urmă cu cel puţin doi ani, că în Parlamentul European se vor înmulţi forţele antieuropene, prin pătrunderea unor partide recunoscute ca având această orientare. Este greu de înţeles de ce Uniunea Europeană permite participarea unor asemenea partide la alegerile europarlamentare. Cum, adică, în Parlamentul European poate să aibă acces orice partid politic antieuropean? De ce nu se interzice participarea unor asemenea partide la alegeri? Ce noimă are să-ţi bagi duşmanul în casă? Să-mi fie cu iertare, dar este ca şi când ai decide ca la congresul PNL, care alege preşedintele partidului, să aibă drept de vot şi o delegaţie a PSD!
Ce împiedică Uniunea Europeană să interzică participarea la alegerile europarlamentare a tuturor partidelor declarate euro­sceptice sau, de-a dreptul, antieuropene? Nimic! Atunci, de ce nu o face? Simplu, pentru că marile puteri europene nu au făcut Uniunea Europeană pentru binefaceri, pentru bunăstarea cetăţenilor UE, ci pentru ca ele să câştige cât mai mult, din poziţia de conducători, de foruri care dictează de pe poziţii de forţă.  Marile puteri nu se mai înţeleg la ma­rea împărţeală, fiecare vrea mai mult pentru ea, fiecare are pretenţii de hegemonie. Iar, pentru că deja au căzut de acord ca aceasta să fie decisă de votul majorităţii, au cooptat inclusiv partide care nu au nici în clin nici în mânecă cu ideea de Europa Unită, ba chiar sunt împotrivă, pentru ca acestea să poată înclina balanţa în favoarea uneia dintre tabere. Toată această bătălie (ab) surdă ne arată foarte clar că iniţiatorii Uniunii Europene nu au făcut-o de dragul cetăţenilor europeni, ci pentru ca ei să profite, fiecare trăgând spuza pe turta lui.
Cred că oamenii de rând din Uniunea Europeană vor ca aceasta să existe, să meargă în continuare, dar încep să emită pretenţii să fie băgaţi în seamă, să nu mai poată decide nimeni în locul lor, să-i facă sclavi în loc de cetăţeni cu drepturi depline. Iar dacă mahării Uniunii Europene, respectiv ai Comisiei Europene, nu înţeleg acest lucru, vor ajunge rău de tot. Dacă se încăpăţânează să creadă că pot transforma Uniunea Europeană în imperiu, vor avea de dat socoteală. Primul pas spre salvarea Uniunii Europene ar fi conştientizarea necesităţii revenirii la adevăratele valori europene şi renunţarea la distrugerea acestora, astfel încât scopul declarat să nu mai fie o minciună, ci un program.