Despre viaţă, despre avort – sau despre condiţia umană în genere

De mai bine de o săptămână, adică din 21 martie, o organizaţie neguvernamentală arădeană derulează în municipiu (dar nu numai), o serie de manifestaţii publice zilnice, mai mult decât paşnice şi mai mult decât responsabile, în favoarea vieţii ca întâmplare magică şi ca fenomen cosmic. Este vorba de Asociaţia Ikon, iar manifestările au invariabil acelaşi subiect nobil şi profund uman: „Da vieţii, nu avortului!”.
Modalităţile de manifestare pentru care a optat asociaţia sunt pichetarea Spitalului Matern şi pichetarea cabinetelor de obstetrică-ginecologie, astfel că marţi, printr-un straniu concurs de împrejurări, fără cea mai mică intenţie, i-am întâlnit pe manifestanţi pichetând un astfel de cabinet pe Calea Aurel Vlaicu, în apropierea Pieţei UTA. Nu erau mulţi, nu strigau, nu agresau în nici un fel cu prezenţa, dar afişau mici pancarte prin care invitau la responsabilitate faţă de viaţă, discutau cu cei care se opreau şi fluturau cu mândrie dar fără ostentaţie un drapel roşu-galben-albastru. Erau tineri, erau şi maturi în toată puterea cuvântului, şi-şi exprimau în linişte un crez spre care îi invitau pe toţi cei care treceau pe-acolo sau prin alte părţi.
Trebuie să se înţeleagă foarte bine că pichetarea n-avea nimic în comun cu blocarea sau cu perturbarea în vreun fel a activităţilor cabinetului medical, ci dimpotrivă, manifestanţii fiind partizani înfocaţi ai consilierii de specialitate înaintea luării unei decizii atât de grave precum este aceea a curmării unei vieţi prin avort.
Despre manifestaţii şi despre manifestanţi am discutat mult şi cu folos cu Anamaria Jitea, preşedinta Asociaţiei Ikon, licenţiată în teologie a Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, inima şi sufletul acţiunilor. Surprinzător a fost să constat că la fiecare plecare a unui participant la pichetare, Anamaria îi mulţumea frumos pentru efort, pentru participare, pentru dăruire, şi-ncheia invariabil cu un imposibil de descris „Doamne-ajută!”.
Discuţia cu Anamaria a fost, precum spuneam, lungă şi cu mult folos, greu de condensat într-un articol. „Este cel de-al treilea an în care Ikon organizează astfel de acţiuni în sprijinul vieţii şi contra avorturilor. Ce trebuie să se înţeleagă este că noi, manifestanţii, nu vrem să impunem ceva cu forţa, ci doar să provocăm o sensibilizare a societăţii în raport cu o crimă de omucidere legalizată. După trei ani, constat că ceva începe să se schimbe, dacă nu în felul în care este privit avortul, atunci măcar în felul în care suntem priviţi noi, cei care manifestăm contra avortului. Nu mai suntem priviţi cu neîncredere, ca nişte ciudaţi, ci începem să fim acceptaţi ca factori de opinie cu valenţe constructive, în favoarea vieţii”, spunea Anamaria Jitea.
Că este aşa o probau convingător trecătorii prin faţa cabinetului, foarte mulţi dintre ei tineri. Un astfel de grup s-a oprit în loc pentru a-mi crea posibilitatea de-a face fotografii, timp în care au schimbat păreri şi idei cu manifestanţii.
Conform spuselor iniţiatoarei acestei serii de manifestări, Anamaria Jitea, acţiunea de pichetare a cabinetelor de obstetrică-ginecologie s-a încheiat marţi, dar pichetarea Spitalului Matern continuă până pe 22 aprilie. „Lupta noastră este pentru viaţă, dar şi pentru neamul românesc. Scădem numeric, suntem tot mai puţini, ne devitalizăm şi riscurile sunt foarte mari. Suntem datori cu această luptă şi ne asumăm această datorie cu toată responsabilitatea. Problema este deosebit de complexă şi presupune nu doar responsabilizarea fiecărui om de pe stradă, ci şi a politicienilor. Din păcate, aici este greul cel mai mare: dacă putem vorbi cu strada, cu trecătorii, cu politicienii este mult mai greu, de parcă n-ar fi din lumea asta. Oricum ar fi, nu vom abdica de la crezul nostru şi de la datoria noastră. Mergem înainte. Doamne-ajută!”, ne-a spus Anamaria Jitea.
Încet, încet, „luptătorii pentru viaţă” au plecat fiecare la treburile lui, fiecare promiţând că va reveni „pe câmpul de bătaie” ori de câte ori va fi nevoie. Încet, încet, am plecat şi eu spre casă, ca să-mi îmbrăţişez soţia şi să-i ciufulesc pletele fiului meu, singurul din păcate, şi cu gândul că viaţa chiar merită trăită şi chiar merită să te baţi pentru ea.
Ce vreau să le spun eu celor care se bat paşnic împotriva avortului şi în favoarea vieţii este că nu sunt singuri, că sunt mulţi alţii care-s „căuzaşi” ca şi ei dar în alte feluri şi pe alte paliere, că viaţa va birui în măsura în care va birui raţiunea şi că, vorba marelui filolog Vasile Bogrea, „Fiecare om are o menire în omenire”.
Succes Ikon, succes manifestanţilor, succes, arădenilor, succes României, succes umanităţii, succes vieţii!
Ave!