Fără îndoială, Mark Zuckerberg este un băiat deştept. De nivel global. Şi deosebirea fundamentală faţă de băieţii noştri „deştepţi“ este aceea că americanul a făcut avere numai şi numai pe puterile sale. Nu pe puterile altora. În orice caz este exemplul viu al visului american. Odată cu banii a venit şi imensa sa putere de influenţă economică şi, implicit politică. Iar acest lucru s-a simţit extrem de bine la audierile din Senatul american. Pentru cei care
n-au avut… aparatele deschise, este vorba de subiectul privind scandalul datelor colectate de la 87 de milioane de utilizatori Facebook de către Cambridge Analytica și care ar fi fost folosite pentru a influența rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA. Dar cum s-au desfăşurat ostilităţile la audieri? Decorul a fost foarte sobru: o sală impunătoare, costume negre şi bleumarin, cravate, priviri preocupate. Chiar şi miliardarul a adoptat o ţinută la cravată şi costum închis, cu toate că poartă mai tot timpul tricouri şi blugi Nu pentru că aşa cerea eticheta, ci pentru a arăta cât mai bine respectul şi seriozitatea pe care o acordă acestei audieri. Este evident că Zuckerberg a fost bine antrenat de achipa sa. La început părea timid şi nesigur şi, oarecum uşor stânjenit de cele întâmplate. A dat răspunsuri politicoase, dar foarte generale. Acum e drept că şi senatorii americani, membri ai comisiei s-au „chinuit“ foarte mult să-i pună întrebări… dure miliardarului. Unora li s-a părut că a fost pus la zid, că abia şi-a ţinut sub control emoţiile, că vocea îi tremura, dar mie mi s-a părut contrariul. În mod real, nu a fost deloc pus în dificultate, nici măcar o secundă, iar întrebările păreau puse aşa, mai mult la alibi. Ca să-şi justifice fiecare parte „îngrijorarea“ şi indirect grija pentru siguranţa plătitorului de taxe american. Mai puţin lipsea şi-i plângeau pe umăr lui Zuckerberg, nu altceva. Cel puţin teoretic şi conturile lor de pe reţeaua de socializare pot fi accesate şi disecate. Aşa că totul are o explicaţie. Cert este că cetăţeanul american nu a ieşit în stradă revoltat că i s-a… umblat prin datele personale. Aşa, ca fapt divers amintim că furtul şi deschiderea corespondenţei clasice reprezintă un delict federal în SUA. Dar oamenii nu mai par aşa de sensibili la degradarea acestor drepturi. Nici chiar în America, un model de democraţie şi de la care luăm… lumină. Este evident că asistăm la un deficit de democraţie la nivel global. Asta vine şi de la calitatea oamenilor politici, dar şi a pretenţiilor electoratului. Şi oricum este un mare paradox. Acum când toate informaţiile, teoretic, sunt la un click distanţă, parcă suntem mai dezorientaţi ca oricând. Mai ales că atunci când poate nu ştii întrebările, în 99% din cazuri răspunsul valabil este unul singur: banii. Iar atunci (aproape) orice este posibil.
Cu o… simplă atingere.

Recomandările redacției