Dialoguri Deschise cu muzicianul româno-suedez, Mario Ovidiu Madius

0
164

„Sunt într-un turneu de 46 de ani în afara țării…“

madius 4-Domnule Mario Ovidiu Madius, deşi arădean de origine, locuiţi de mai multă vreme în Suedia. Cum aţi ajuns în Suedia? Nu aveţi un nume prea românesc…

– Povestea este mai veche. Era în anul 1968. Am ajuns să emigrez aproape întâmplător. În acea perioadă n-am dus lipsă de nimic în România. Deja aveam un nume, cântam cu formaţii cunoscute. Viaţa de artist mi-a oferit chiar numeroase privilegii. Am fost prieten cu persoane din lumea bună a acelor vremuri, precum Aurelian Andreescu, Horia Moculescu, Valentin Ceauşescu (care era tot timpul la hotelurile Ambasador, Lido sau la Melody), ca să spun doar câteva dintre persoanele mai cunoscute.

În anul 1968 am plecat cu un contract să cântăm în Austria, la Viena, cu Formaţia „Gigi Stoian“. Eu am vrut să mă întorc, pentru că îmi mergea bine în România. Toţi prietenii mei erau aici. Făceam parte dintr-un grup celebru, Formaţia „Trio Alpin“, considerat prima trupă folk din ţară. Apoi am cântat cu Trupa „Cristal“, cu alte trupe, acompaniindu-i pe Aurelian Andreescu, Dan Spătaru, Mihaela Mihai, Horia Moculescu, Anda Călugăreanu, Marina Voica, Luigi Ionescu. Câştigam 150 de lei pe seară, 10.000 de lei pe lună (mai mult decât directorul de la Uzina de Vagoane Arad, n. mea). În gaşcă era şi Rică Răducanu. Ţin minte că Vali Ceauşescu, un om extraordinar, m-a scăpat de multe belele. Cum să rămân în Austria? De ce? Însă visul meu a fost să strâng bani şi să-mi iau şi io un Volkswagen Karmann Ghia decapotabil. Pentru că ceilalţi muzicanţi din trupă au cerut azil politic, n-am avut ce face, m-am solidarizat cu ei. Eu nu am cerut azil politic însă m-au condamnat în România alături de ei la 30 de ani de puşcărie. Dar până la urmă tot mi-am luat un VW Karmann Ghia. Cât timp am fost plecat, de familia mea s-a ocupat bunul meu prieten, regretatul Aurelian Andreescu. Aşa am ajuns eu în Suedia.

Uite că au trecut 48 de ani de când am plecat din Arad la București… Apoi am plecat într-un turneu în anul 1968 în afara țării și am ajuns pe alte coclauri… Parcă era ieri… Sunt într-un turneu de 46 de ani în afara țării…

-Spuneam mai sus că nu aveţi un nume prea românesc, deşi sunteţi român: Mario Ovidiu Madius!

-N-am uitat…  Ajuns în Suedia am fost nevoit să-mi schimb numele. Iată de ce: pe mine mă cheamă Ovidiu, numele de familie fiind Marian. Dar acolo Marian este nume de fată. Aşa că am devenit Madius. N-am vrut să râdă lumea de numele meu în Suedia.

-Vi se spune și Țam-Țău. De unde numele ăsta?

-Țam-Țău este un nume pus de regretatul muzician Adi Șerban în anul 1963. În Arad sunt cunoscut cu acest nume. Bineînțeles nu de toți, dar majoritatea îmi spun Țam-Țău.

-Povestiţi-mi cum a fost începutul, la Arad.

-Domnule Petre Don n-o să vă vină să credeţi, dar am început cu… muzica populară. Era în anul 1960. La Arad funcţiona pe atunci Clubul Teba. Acolo, împreună cu Fraţii Măcinici eram solistul care promova folclorul românesc. Apoi, între 1961-1964 am fost toboşarul primei trupe de chitări din românia, Formaţia „Orfeu“, cu fraţii Turdeanu, trupă cu care am avut un mare concert la Palatul Cultural Arad. Atunci, în anul 1964,  am deschis primul club de pop din Arad. În anul următor marele muzician Adi Şerban m-a luat la trupa lui, unde am cântat la bas. Cu Formaţia „Adi Şeban“ am cântat la cunoscutul club arădean Dimitov-Vagoane din Piaţa Avram Iancu. Tot atunci am făcut o imprimare la Centrul de Radioficare al oraşului, lucru de care eram foarte mândri.

madius 8-Ajuns la Bucureşti aţi activat în mai multe formaţii de muzică, printre care şi „Trio Alpin“, formaţie care îmi aduce aminte cu plăcere de adolescenţa mea. Spuneţi-mi câteva vorbe despre Trupa „Trio Alpin“.

-Era în 1966. Îmi aduc cu drag aminte de această formaţie în care împreună cu Sandu Grozavu şi Puiu Stoica am lansat binecunoscuta piesă „Câmpiile verzi“, piesa noastră „de căpătâi“. Împreună am avut o mulţime de turnee, nenumărate show-uri la televiziune, apariţii în emisiunea „Varietăţi“ de la Floreasca – pe vremea aceea era o îndrăgită emisiune duminicală – concerte la Sala Palatului, neuitatele apariţii în programele celebrului Titi Acs etc. În paralel cu Trupa „Trio Alpin“  eu cântam şi la Teatrul „Ion Vasilescu“ alături de „Quintetul Cristal“ condus de mult îndrăgitul dirijor şi compozitor Edmond Deda. Am mai colaborat îndeaproape, cum am mai spus, cu regretatul Aurelian Andreescu şi cu marele chitarist Alecu Rădulescu.

În anul 1966 am părăsit „Trio Alpin“ întrând în „Quintetul Mamaia“ condus de Horia Ropcea-Alecu Rădulescu, apoi în Formaţia „Gigi Stoian“ cu care am părăsit România în anul 1968, cum am povestit mai înainte.

-Imediat după Revoluţia din 1989 aţi fost printre primii români din afară care au venit cu ajutoare pentru populaţie. Cum a fost? Sunteţi filantrop?

-Se poate spune şi aşa. Sunt membru de onoare al Asociaţiei Persoanelor cu Handicap Neuromotor din România. Sunt convins că orice om integru este dus cu gândul în primul rând la ceea ce se petrece pe plaiurile sale natale, după un aşa eveniment care s-a petrecut în aşa-zisa revoluţie românească din 1989. Gândul meu a fugit atunci în primul rând la copiii din România, cunoscând situaţia acută şi nevoia de ajutor pe care casele de copii, handicapaţii şi orfanii le aveau. Şi din nou sunt mândru că am fost prima persoană din Suedia care prin forţe proprii am mers cu primul transport de ajutoare în ţară, cu un TIR de 16 tone, transport ce cuprindea 20 de europaleţi cu alimente, medicamente, haine, dar mai ales bani. Vroiam să-mi ajut confraţii dar mai eles copiii aceia uitaţi sau părăsiţi de părinţi prin orfelinate. Vroiam să încerc atât cât puteam eu să redau zâmbetul candid de copil dispărut demult de pe acele feţe chinuite şi din acei ochi plânşi şi rugători. Vroiam să-i ajut să înţeleagă şi ei ce înseamnă acele cuvinte numite „iubire de oameni“. Vroiam să-i ajut să redevină copii.

-Emoţionant, domnule Mario Ovidu Madius! Aţi redat convingător ceea ce aţi simţit atunci…

– Se poate, în tinereţe am scris poezie, întotdeauna m-a atras vraja cuvântului.

-Atunci, e nimerit, e foarte potrivit să  descrieţi cu propriile cuvinte personalitatea artistică şi umană a cetăţeanului româno-sudedez, Mario Ovidiu Madius.

-Mă numesc atât Ovidiu cât şi Mario Madius şi sunt locuitor binecunoscut în zona Goteborg-Suedia. Mulţi spun că sunt unul din reprezentanţii de seamă ai diasporei române din Suedia. Dar în genere sunt un om (pot spune) simplu, care trăieşte pentru a lăsa ceva în urma sa. O persoană căreia simţul autodidactic îmbinat cu cel practic şi condimentat cu acea curiozitate caracteristică familiei din care provin – toate acestea la un loc ajutându-mă cu timpul să pot străpunge paradoxul cunoaşterii; să pot deschide şi înţelege tainele Pandorei, pătrunzând acele dimensiuni şi orizonturi care doar acelor ce au un ţel în viaţă le sunt bine înţelese. În rest sunt doar Mario Ovidiu Madius – un iubitor al muzicii, un cântăreţ al poeziei, un povestitor de cozerii, un iubitor de oameni sinceri, un bun gastronom şi un om căruia munca sa zilnică i-a fost răsplătită prin binecunoscutul Premiu al Culturii 2002, 2003, 2006 în Suedia, ceea ce mă bucură nespus de mult! Aceasta pentru că sunt printre puţinii români veniţi pe aceste meleaguri goteburgheze în 1969, care a adus cu sine tot ce a fost mai bun din cultura românească. Integrându-mă perfect în societatea suedeză am reuşit să ating culmile afirmaţiei profesionale şi culturale ajungând un reprezentant cunoscut zonei în care trăiesc, Vastra Gotaland.madius

– Ce faceţi acum în Suedia? Cu ce v-aţi ocupat de la sosirea dvs în această ţară până în prezent?

-În anul1982 am preluat conducerea Formaţiei „Alex Combo“, formaţie cu care am avut multe show-uri pe plan intern şi internaţional. Dar, cea mai importantă contribuţie a mea în domeniul muzical pe aceste meleaguri am adus-o prin punerea pe note muzicale a 20 dintre poeziile binecunoscute ale poeţilor Karin Boye şi Mihai Eminescu. Am avut onoarea să concertez în Suedia şi România.

Totodată, cu ocazia centenarului eminescian am avut un program la Radio-România condus de Titus Andrei şi bineînţeles la televiziune, cu Stela Popescu şi Horia Moculescu. Melodiile sunt dedicate regretatului meu prieten Aurelian Andreescu cu care am colaborat şi vărului meu, actorul Boris Olinescu, tatăl Mălinei Olinescu.

În prezent reprezint formaţia mea, „Bojes Band“ cu care concertăm în Suedia, Finlanda şi Norvegia. De câtva timp lucrez şi la Radio Goteborg P4 unde am un program de cozerii scrise şi citite de mine.

-În final vorbiţi-mi puţin despre pasiunea dvs pentru bucătărie, de care pomeneaţi mai înainte.

-Vorbesc serios: am aproape două mii de feluri de mâncare, creaţii personale, a la Mario. Eu nu sunt cu mâncarea tradiţională. Românii nu au bucătărie sofisticată: au sarmalele, micii, mămăliguţa, ciorbele. Eu sunt adeptul hranei sănătoase. Mâncarea este cel mai important medicament al organismului. Medicina este un mare hobby pentru mine. Am combinat cele două pasiuni, arta culinară cu medicina. Am nişte seminarii unde povestesc despre bolile organice şi funcţionale. Oamenii mor pe capete din cauza polipilor care se nasc în carnea roşie. Suedezii mănâncă aproape numai peşte, de asta au speranţa de viaţă cea mai ridicată din Europa. Asta v-o spune Mario Ovidiu Madius!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.