„Casa de Cultură este instituţia care stă mereu cu porţile deschise pentru iniţiativele locale şi este baza vieţii culturale pecicane“

Antal generic

Petru Antal, eşti primarul celui mai populat oraş din judeţul nostru, după Arad, oraşul Pecica. Aici locuiesc peste 12.000 de locuitori. E greu, din punct de vedere administrativ,  să conduci o asemenea localitate? Mai ales că se situează la frontiera de Vest a României…

– Nu este uşor, dar dacă o faci cu seriozitate şi dedicaţie pentru comunitatea care ţi-a acordat încredere, poţi să faci localitatea pe care o conduci să „înflorească” de la an la an.

– Ce preocupări „existenţiale„ ai avut în copilărie? Ce-ai vrut să te faci „când o să ajung mare„? Narează!

– Ca şi copil îmi plăcea foarte mult sportul, motiv pentru care m-am apucat de fotbal. Cu trecerea anilor am crescut şi am progresat la CSS Gloria Arad. Am ajuns să practic acest sport la nivel profesionist, jucând în Liga a III-a.

Această dragoste pentru sport nu a dispărut, ci m-a determinat să termin mai târziu Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, având acum diploma de profesor.

Îmi aduc aminte că într-o perioadă am vrut să devin medic stomatolog, iar mai târziu mă gândeam să mă fac arhitect. Când am devenit major a început să se contureze tot mai mult ideea să mă ocup de comerţ ca şi întreprinzător privat.

– De naţionalitate eşti maghiar. Oraşul Pecica este recunoscut ca un oraş fără probleme etnice, românii şi ungurii se înţeleg perfect aici. De ce crezi că românii şi ungurii se înţeleg perfect aici?

– Pot să plec de la un caz concret, familia mea: soţia mea este româncă. Căsătoriile mixte sunt foarte des întâlnite în oraş, mai ales în ultimii 50-60 de ani. Cred că şi apropierea de graniţa cu Ungaria face ca românii şi maghiarii să se înţeleagă foarte bine. Tradiţiile, obiceiurile tuturor etniilor se păstrează foarte bine şi sunt respectate de toată lumea.

– Ca unul care observă cultura din pasiune, am băgat de seamă că la Pecica există o activitate culturală intensă, ritmică şi variată, care depăşeşte cu mult perimetrul geografic al oraşului. Ba, captează chiar interesul naţional şi internaţional.

Petru Antal, te suspectez că nu poţi realiza singur această activitate. Cred că ai „complici“. Cine sunt aceşti complici, deconspiră-i. Unde i-ai găsit?

foto intrebarea 9– În primul rând pot aminti de Consiliul Local, ai cărui membri ne pun la dispoziţie în fiecare an un buget din care ne permitem să organizăm fără probleme aproape 100 de evenimente anual! În al doilea rând, avem o colaborare excepţională cu Casa de Cultură „Doru Ioan Petescu” şi domnul director, prof. Alin Sfăt, precum şi cu celelalte colective artistice care activează în cadrul instituţiei. Mă gândesc aici la Ansamblul „Păstrătorii Tradiţiei”, formaţiile Búzavirág şi Romaflores, Cenaclul „Lucian Emandi”, Asociaţia Pensionarilor, formaţia Romaband şi alţii. Pot afirma cu mândrie că, într-adevăr, avem o viaţă culturală bogată.

– Cândva, nu cu mult timp în urmă, ai avut o dorinţă făcându-te vocea pecicanilor, ca în oraş să se înfiinţeze un muzeu etnografic. Parcă s-a şi început câte ceva în acest sens… Care este stadiul înfiinţării acestui muzeu?

Anul acesta s-a reuşit achiziţionarea unei clădiri în care dorim să înfiinţăm un muzeu etnografic. Clădirea este o casă vecină Casei de Cultură şi este o locaţie excepţională: chiar lângă cea mai reprezentativă clădire culturală din oraş. De anul viitor începe greul: amenajarea clădirii şi strângerea obiectelor care se potrivesc într-un astfel de muzeu. Noroc că avem persoane care s-au oferit deja să ne doneze mai multe exponate de valoare.

– La Casa de Cultură „Doru Ioan Petescu”  fiinţează mai multe colective artistice, în care este implicată şi Primăria Oraşului Pecica.  Ce ştie Petru Antal despre Casa de cultură? Cum te implici personal în actul cultural al oraşului? De unde atâta bănet pentru susţinerea culturii pecicane?

– Casa de Cultură este instituţia care stă mereu cu porţile deschise pentru iniţiativele locale şi este baza vieţii culturale pecicane. Aici îşi ţin repetiţiile cele trei formaţii de dansuri locale: Păstrătorii Tradiţiei, Búzavirág şi Romaflores, astfel că instituţia este animată aproape zilnic de sunet de muzică populară. Orchestra Romaband tot aici vine pentru a repeta şi a duce mai departe vechile cântece pecicane.

Cenaclul „Lucian Emandi”, care adună pasionaţii de poezie, muzică şi artă şi îşi ţine  şedinţele în fiecare lună într-o sală a Casei de Cultură, la fel ca şi Asociaţia Pensionarilor, o organizaţie foarte activă.

Primăria este implicată, într-un fel sau altul,  în toate manifestările culturale, iar eu încerc să răspund tuturor invitaţiilor, ceea ce nu este uşor, având în vedere numărul lor. Dar urmăresc cu atenţie activitatea pecicanilor care se implică în viaţa comunităţii şi îi sprijin.

Acordăm prioritate culturii atunci când vine vorba de împărţirea fondurilor, iar pentru două evenimente importante (Festivalul MotoRock şi Praznicul de Pită Nouă) primim susţinere şi din partea Centrului Cultural Judeţean Arad.

– De ani de zile circulă o legendă: Nicolae Ceauşescu se aproviziona cu Pită de Pecica. Cât adevăr există aici, şi câtă fantezie?

foto intrebarea 7aNu este o legendă, pâinea a fost trimisă de la brutăria fostului CAP Ogorul. În anul 1986 „tovarăşul” Nicolae Ceauşescu a venit în vizită la Pecica şi a fost primit, conform tradiţiei, cu pită şi sare. Acesta a fost momentul decisiv: a gustat din Pita de Pecica şi i-a plăcut atât de tare, încât în scurt timp s-a început să se transporte la Bucureşti, de două ori pe săptămână, câte 50 de pâini de câte patru kilograme.

– Prin ce obiective turistice îi poate ademeni pe străini primarul Petru Antal, să viziteze oraşul Pecica?

Avem multe obiective şi locuri frumoase de vizitat în oraş şi împrejurimi şi îi aşteptăm pe turişti să le cunoască.

O parte din Parcul Natural „Lunca Mureşului” se întinde pe raza oraşului nostru, astfel că avem trasee pentru biciclişti, dar şi o tură de canoe pe Mureş.

Oferim pentru doritori un număr de 60 de biciclete care pot fi închiriate de la Ferma de Bivoli, o atracţie turistică unică în zonă. Tot aici avem şi un Centru de Vizitare modern, unde se pot afla informaţii despre Pecica şi zonă.

Avem o pistă de biciclete care traversează oraşul de la un capăt la altul, astfel că cele mai multe obiective turistice (biserici, monumente, fântâni) pot fi vizitate în cadrul unei excursii cu bicicleta. Mănăstirile Bodrog şi Bezdin, dar şi Schitul Sfânta Paraschiva se află la doar câţiva kilometri de Pecica, iar la Turnu avem casa muzeală amenajată exemplar de către Asociaţia Pro Pir Kult.

– Ca oraş de frontieră mai mult ca sigur că Pecica face şi schimburi culturale cu suratele ei din ţările vecine… Şi cu cele mai îndepărtate. La care dintre aceste schimburi culturale ai participat în mod nemijlocit?

– În proporţie de 99% am participat la evenimentele culturale din localităţile înfrăţite cu Pecica: oraşul Bătania (Ungaria) şi Woluwe-Saint-Piere (un cartier al capitalei belgiene Bruxelles). Consider că sunt importante întâlnirile de acest gen, motiv pentru care ducem tratative şi cu alte localităţi în vederea colaborării şi chiar înfrăţirii. Mă refer aici la Mórahalom şi Domaszék din Ungaria şi la Čoka din Serbia.

– Dacă musai ar trebui să activezi doar în zona culturală, să faci artă, spre ce gen crezi că ar trebui să te îndrepţi? Unde crezi că ai avea pricepere?

– Îmi aduc aminte că în clasa a III-a şi a IV-a am cântat la acordeon, la insistenţele tatălui meu, dar acum cred că cel mai mult mi-ar plăcea să lucrez la teatru, ca şi actor sau regizor.

– Cât înseamnă familia pentru tine?  

– Familia înseamnă „cel mai mult”. Cel mai de valoare lucru din viaţa mea este familia. Am o soţie excepţională cu care facem un cuplu de invidiat şi suntem compatibili din toate punctele de vedere. Suntem împreună cu Ana de 25 de ani şi avem doi copii minunaţi. Fiica mea, Petina, are 15 ani, iar fiul meu, Peter, are 3 ani.

Am, de asemenea, o relaţie foarte apropiată cu părinţii mei, cu fratele meu, dar şi cu socrii şi cumnatele mele, respectiv familiile lor.

 

Recomandările redacției