„Rădăcina interioară trebuie să fie cea a iubirii, din această rădăcină nu poate ieşi decât bine“

Voichiţa generic

– Voichiţa Suba, eşti o interpretă de muzică populară foarte cunoscută, mai ales ca mare iubitoare a folclorului din Ţara Zărandului, ca realizatoare de succes de emisiuni la televiziune. Iubitorii de folclor te alintă cu apelativul „Fata popii din Moneasa“. De ce?

– Așa am fost numită de nașul meu în televiziune, domnul Tiberiu Ceia. În anul 1997 domnul Tiberiu Ceia realiza la TVR Timişoara o emisiune despre biserici. Ajuns în Moneasa pentru o filmare la biserica din sat, a întrebat la hotelul unde era cazat dacă nu cumva există cineva în Moneasa care să ştie să cânte. Doamnele de-acolo i-au spus ca fata părintelui din parohie cântă muzică populară. Atunci, au improvizat o înregistrare pe loc, cu un microfon de vorbit, mic, ascuns bine la pieptul meu. Am cântat un cântec doinit (cântec ce făcea parte din ritualul de  nuntă) pe care-l cântau fetele la plecatul miresei de-acasă.

– Ca fiică de preot ai avut o copilărie cuminte, evlavioasă sau mai făceai câte o ştrengărie? Când ţi-ai dat seama că ştii să cânţi?

– Nu pot să mă laud că am fost cel mai cuminte copil. Când ai mei nu erau acasă, îmi plăcea teribil să mă urc în vârful nucilor din spatele casei parohiale. La Chisindia, la bunici, în vacanţe colindam toate dealurile şi făceam  clisă friptă, spre disperarea moșului meu, care trăia cu frica-n sân că o să dăm foc la ceva.

Vara eram toată ziua la scăldat la „Huca, la dalbină“  sau la Fântână la Mihoc, unde se întâlneau toți copiii. (Aceste toponime le regăsiți în piesa „La fântână la Mihoc“). Cu școala m-am descurcat bine.

Referitor la cântat, cred că am cântat de când am început să vorbesc. La noi în familie cânta tata şi bunica (mama tatălui meu), era firesc să cânt și eu.

Dumnezeu mi-a dat acest dar minunat! Eu doar împărtășesc această bucurie cu ceilalți.

– Ai absolvit o facultate de Ştiinţe Economice, specialitatea Contabilitate, apoi ai urmat Şcoala Populară de Artă Arad. Cum se împacă cifrele cu notele muzicale? Ai putea cânta pe cifre, în locul cuvintelor?

089– De fapt, întâi am învățat la  Școala  Normală „Dimitrie Țichindeal“ Arad, Secția Învățători-Educatoare, iar în paralel am urmat și cursurile Şcolii Populare de Artă Arad, la clasa de canto muzică populară a doamnei profesoare Marioara Miclea. Deoarece încă de pe-atunci munca unui dascăl nu era apreciată la justa valoare, am decis să urmez Facultatea de Ştiințe Economice  pentru a avea o a doua specializare, în alt domeniu de activitate.

Cifrele, faţă în faţă cu notele muzicale  se împacă bine, nu se deranjează una pe alta. Eu fiind deranjată serios în lumea actuală de ordinea firească a lucrurilor, cifrele susțin notele mele muzicale, când, normal ar fi să fie invers.

Deși mi-ar plăcea să cânt doar pe note muzicale, sunt obligată să cânt mai mult pe cifre decât pe semnele de pe portativ. Mai precis, investesc cel mai mult din timpul meu la birou, unde alături de soțul meu am dezvoltat o afacere încă din anul 2002.

Muzica populară rămâne pentru mine o pasiune, o misiune, nu o meserie. Poate e mai bine aşa, uzura şi rutina unei profesii ar altera prospeţimea şi puritatea cântecului popular… Întotdeauna pasiunea domină rutina unei profesii, zic eu.

– Ce reprezintă pentru tine Ţara Zărandului, din punct de vedere folcloric. Ce are această zonă mai aparte decât alte zone ale judeţului sau ale ţării?

– Țara Zărandului este o zonă foarte bogată din punct de vedere folcloric. Deși este situată la interferența dintre Banat, Bihor şi Țara Moților beneficiem de o mare diversitate atât în ceea ce priveşte costumul popular, cât și specificitatea cântecelor populare.

– Poetul şi filozoful român Lucian Blaga spunea: „Copilo, pune-ţi mâinile pe genunchii mei./Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.“ (Sufletul satului). Cumva şi muzica s-a născut la sat?

– Și eu cred la fel. Toate amintirile mele despre muzica populară sunt legate de satul bunicilor mei, Chisindia, unde cântam mereu: la sapă, la fân, seara pe laviță la uliță. Dar, cel mai mult îmi plăcea la joc în sat, unde mergeam însoțită obligatoriu de baba Borița, care ţinea evidența cu băieții care mă invitau la joc și am învăţat să joc argeleana, învârtita şi dichița.

– Îţi pun o întrebare plină de nerv şi de nervi: de ce crezi tu, Voichiţa Suba, că se poluează folclorul în halul în care se face în aceste vremuri?

– Din păcate, la nivel naţional se promovează incultura și nonvaloarea. Scopul este doar îmbogățirea rapidă pe spinarea proștilor. Și se pare că cineva ne vrea cu tot dinadinsul proști. De ce să ne mire faptul că nu se promovează muzica tradițională???!!! Se pare că se urmărește chiar să nu avem identitate națională. De ce să fim valoroși? De ce să fim diferiți și să ne păstrăm valorile noastre naționale? Ați auzit cumva, în ultimul timp, la școală pe copiii dumneavoastră să învețe despre patriotism? Azi, mâine nici nu o să mai avem ţară, o vindem destul de repede!!! Ce să mai vorbim despre poluarea folclorului, în acest context?! Cei care se autointitulează „mari compozitori de folclor“ nici nu realizează cât rău provoacă și nici nu-i interesează. Oricum, ei se cred minunați! „Marii compozitori de folclor“ se socotesc nişte generali peste o armată amorfă, fără personalitate şi înarmată cu puşti din lemn, care în loc să tune, scot un zgomot jalnic, un lamentabil şi penibil fâs… Precum este şi aşa-zisul folclor compus de ei.

Dureros este că aceşti generali de armată de paie sunt încurajaţi și motivați financiar  chiar de către cei care ar trebui să promoveze cultura populară autentică.

Asta-i durerea mea, ăsta-i năduful meu…

– Ce înseamnă sacrul pentru tine şi pentru familia ta?

DSC_0779– Eu am încercat să-mi îndrum fetele după  principiul Fericitului Augustin: „Iubește și fă ce vrei!“ Dacă păstrează tăcerea, să fie din iubire! Dacă strigă, să fie din iubire! Dacă îndreaptă, îndreaptă din iubire! Dacă iartă, iartă din iubire! Rădăcina interioară trebuie să le fie cea a iubirii, din această rădăcină nu poate ieşi decât bine.

Le-am învățat că Dumnezeu este Iubire, Dreptate și Adevăr și să-L caute pe El în interiorul propriu și să-L vadă în fiecare om pe care-l întâlnesc. Avem de învățat câte ceva de la fiecare om pe care-l întâlnim în viața noastră chiar dacă uneori avem tendința să-i judecam pe unii, sau să ne credem superiori lor.

– Vrând-nevrând nu pot să nu te întreb: cum ai descoperit şi cum ai ajuns să interpretezi cunoscutul şlagăr popular, „În pădure la Moneasa“?

– M-aș bucura să cred că am cântat un șlagăr, eu cred că este cel mai cunoscut cântec al meu. Linia melodică mi-a cântat-o finul meu, saxofonistul, Raul Bărbătei și a fost șlefuită de artiştii-instrumentişti de la Rapsozii Zărandului. O parte din text mi-a fost cântată de doamna Florina Groza din Moneasa și restul textului l-am scris chiar eu.

– Voichiţa Suba, pe lângă interpretă de muzică populară eşti şi o harnică culegătoare de folclor. Obişnuieşti să cizelezi, să şlefuieşti linia melodică şi cuvintele culese, sau le prezinţi publicului aşa cum le culegi, în mod brut? Cum crezi că e mai bine?

DSC_0116– Am avut bucuria să mai găsesc  prin sate instrumentiști care mi-au cântat vechile piese ce se cântau demult: Pintărul de la Bârsa (Dumnezeu să-l odihnească!), Adam de la Minișel, Baci Vasile de la Prăjești și mulți alții. Mărturisesc faptul că liniile folclorice au fost cizelate de colegii din Orchestra Populară Rapsozii Zărandului dar piesele le selectez împreună cu doamna profesoară Marioara Miclea, cu care mă sfătuiesc și acum. Toate textele cântecelor mele creează  o poveste. Unele le-am găsit în culegerile de folclor de pe Valea Crişului Alb, ale regretaților  Vitalie Munteanu și Vasile Oarcea și nu mi-am permis să schimb nici măcar o virgulă (erau foarte bine structurate), altele sunt inspirate din strigăturile auzite la nuntă sau la joc și completate de mine.

Cred că toate cântecele pe care le interpretez trebuie să le simt, să le iubesc. Niciodată nu am cântat un cântec care nu mi-a plăcut. Acesta este și motivul pentru care nu cânt la petreceri și la nunți. Nu vreau să fiu nevoită să cânt ce nu-mi place!

E normal și firesc să intervii uneori, dar unele nestemate folclorice conțin toată înțelepciunea înaintașilor noștri. Când Dumnezeu îmi scoate în cale așa ceva, nu-mi permit să intervin prea mult. Cum se spune, mai-binele este de multe ori duşmanul binelui…

– Împreună cu soţul tău, aveţi doi copii, două fetiţe frumoase. Le place muzica populară, sau se ruşinează de ea, cum se mai întâmplă…?

– Fetele mele iubesc muzica populară.Cântă și joacă cu mare drag. Dalia, fata cea mare, la 8 ani a fost remarcată de doamna Marioara Murărescu și a participat la Concursul „Moștenitorii“ și „Muguri de Tezaur“ organizat la noi, la Arad. Cristina, micuța, a cântat de mai multe ori pe scenă alături de sora ei și de Ansamblul „Pădureanca“ din Chisindia și au fost cu mine la mai multe emisiuni de televiziune. Nu le-am încurajat să urmeze o carieră în acest domeniu, încă. Dacă vor vrea să cânte vreau să o facă din suflet, din proprie pasiune, nu pentru faptul că mama lor face acest lucru. Acum pe locul întâi este școala. Învaţă foarte bine, sunt olimpice la limba şi literatura română. Sunt mândră de ele şi-I mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare clipă pentru toate darurile Sale!

– Ştiu că planurile tale de viitor se leagă de cele ale Orchestrei „Rapsozii Zărandului“ formaţie condusă de taragotistul Petrică Paşca… 

– Am avut întotdeauna o colaborare frumoasă și într-adevăr urmează să mai înregistrăm câteva piese. Ei sunt singurii care reușesc să păstreze nealterat specificul folclorului zărăndan. Eu sunt bucuroasă că împreună  am reușit să transmitem generațiilor următoare o mică parte din sufletul nostru prin intermediul cântecelor populare.

Mă bucur foarte mult că mi-ați dat ocazia să mă adresez cititorilor dumneavoastră.

Dialogul nostru mi-a făcut o mare plăcere și vă felicit pentru tot ce încercați să faceți pentru a promova adevăratele valori ale neamului românesc în societatea actuală.

Vă mulțumesc din toată inima.

-Şi eu îţi mulţumesc pentru dialogul nostru deschis şi sincer! Dumnezeu să te vorbească numai de bine, Voichiţa Suba!

 

Recomandările redacției