Austria rămâne fără echivoc leagănul marii culturi a lumii. Pe lângă geniile Mozart, Haydn, Beethoven, Schubert, Hugo Wolf, Bruckner, Alban Berg, întreaga familie Strauss, Suppe, Lehar, Mahler, Czerny și mulți alții care au marcat istoria muzicii din capitala ei – Viena, Austria își cultivă și în prezent cu mare efervescenţă propria dezvoltare culturală. Există șase mari categorii de clasificare a festivalurilor de muzică, care se desfășoară anual în întreaga lume. La trei dintre acestea Austria deține supremația cu festivalurile organizate la Salzburg, Tirol și Mörbisch. Pe lângă ele mai există însă sute de festivaluri de operă, operetă, muzicaluri, muzică simfonică, muzică de cameră etc, multe dintre ele făcând parte din topul celor mai bune 20 ale lumii.
Nu multe țări de pe bătrânul continent se pot lăuda cu atât de mulți spectatori la fiecare astfel de festival. Iar acest lucru are repercusiuni în educația acestui popor.
Economia Austriei este considerată una dintre cele mai stabile din lume, iar acest lucru are mare legătură cu modul de civilizație al țării, pentru că și economia, precum politica este făcută de către aceeaşi oameni. Cei învățați cu cultura, că sălile de spectacole sau lectură, cu educația, dobândesc un anumit respect şi responsabilitate față de cei din jurul lor atunci când ajung în funcţii de decidere. În timp, acest respect se demonstrează că are o mare importanță în dezvoltarea unei națiuni, a unui neam. Austriecii au demonstrat asta.
Ilarion Galați, unul dintre dirijorii destul de des invitați să concerteze la Arad, spunea într-un interviu că deși cultura costă destul de mult, incultura costă infinit mai mult. Rezultatele unei educații nu se văd pentru moment, însă în timp ea își spune cuvântul asupra tuturor ramurilor de activitate dintr-o societate.
Modul de raportare la cultură este total diferit dintre ei și noi. Am rămas uimit să constat cum aproape în fiecare orășel din Austria orice eveniment public are în componență muzică clasică. Zilele orașelor austriece se organizează în jurul muzicii culte, orice mic eveniment desfășurat în vreun restaurant, club sau hotel sau pur și simplu într-o casă particulară, la ei se mai întâmplă și din astea, au printre invitați o orchestră, un grup cameral sau un grup vocal. Cine îşi permite este dispus să cheltuiască puţin mai mult pentru a auzi câte un artist cotat la nivel mai înalt sau chiar o divă de operă. Privind afișele ai senzația că or fi ceva zile dedicate culturii, însă nu, nu este vorba despre o perioadă anume, ci pe întreg parcursul anului au loc astfel de evenimente.
În schimb, la noi, la orice zi dedicată vreunui oraş sau mai ales comune, capul de afiş este ţinut de câte un muzicant de conjunctură sau grupuri artistice doar de muzică populară. Spectacolul se desfășoară mai mult vizavi de scenă, într-un public amețit bine, (să ne înțelegem – nu am nimic, Doamne ferește, cu băutura, peste tot se bea; unii parcă au însă o cultură până și la acest capitol) și cu priviri tâmpe la bohoțul din fața lor. De obicei la fel de tâmpă este și mimica primarilor, care rânjesc fără noimă și cu mâinile încolăcite în jurul burdihanului, mândri de realizarea lor. O ima­gine jalnică pentru un popor, și mă refer aici în special la autorități, care nu înțeleg nici acum rolul culturalizării adevărate.
Vor spune unii: păi dacă asta vrea natu’ atunci asta îi dăm. Păi, bine, atunci așa cum îl educăm așa va ajunge să ne conducă. Politicenii noştri de azi sunt rodul unei asemenea culturi. În timp ce pe austrieci și pe majoritatea dintre europeni îi educă muzica lui Strauss, urechile noastre sunt chinuite de ansamblurile aşa-zis folclorice de pe la noi.

Recomandările redacției