recenzie otava

Coperta cărţii semnate de Dimitrie Otavă

Recent a văzut lumina tiparului cartea „Cei din anul V A“ scrisă de profesorul Dimitrie Otavă. Fiind rugat să-i fac recenzia, am avut la început unele îndoieli asupra calităţii mele de specialist în ale monografiilor, ştiut fiind că profesorul Dimitrie Otavă  a publicat câteva cărţi  cu specific etno-folcloric şi de istorie locală din zona Şimand-Socodor, cum ar fi: „Aspecte ale creaţiei populare din Şimand – Fereastră spre trecut“, „Pă laviţă la uliţă. Şimand şi Socodor – contribuţii monografice“, „Şcoala din Şimand. 1973-2013“,  „Monografia comunei Şimand“,  cărţi pe care le-a scris singur sau în colaborare.

Tocmai de aceea, am ezitat. Totuşi, frunzărind cartea, mărturisesc că încet, încet m-a uimit, apoi m-a interesat, ca până la sfârşitul cărţii să mă captiveze de-a binelea. Am realizat imediat că lucrarea nu este deloc una ştiinţifică, monografică sau etno  cum ne-a obişnuit autorul,  ci una de beletristică, cu un puternic accent autobiografic.

Cu toate că textele autorului de la începutul  şi de la sfârşitul ei sunt oarecum patetice, lăcrimoase şi sentimentale, cartea în întregul ei nu-i deloc aşa.

În fapt, lucrarea lui Dimitrie Otavă face o introspecţie psihologică şi socială a unei colectivităţi de adolescenţi liceeni, imediat după război. Firul principal al cărţii îl constituie povestea de dragoste dintre doi colegi de liceu, cu toate trăirile specifice tinereţii, cu intervenţia în acest love story, a părinţilor, a profesorilor, a colegilor precum şi a Inspectoratului şcolar care-i repartizează pe îndrăgostiţi în localităţi diferite.

Frumos construită, cu personaje bine creionate, caracterizate prin tuşe uşor sesizate, cartea parcă este gândită să fie un film pentru tineri, un fel de „Liceenii“ de Arad, fără să fie însă o melodramă siropoasă. Stăpân pe cuvinte, pe memorie – îl suspectez pe autor că el ar fi personajul principal, Miron Sava – cartea abundă de ghiduşii adolescentine alternate cu gesturi mature specifice tinerilor studioşi. Personajele lui Dimitrie Otavă vorbesc neaoş ardeleneşte sau pur literar, limbajul folosit de autor necesitând uneori consultarea glosarului aflat la sfârşitul cărţii. Ceea ce ne face să credem că volumul este destinat în special cetăţenilor cititori din jurul Aradului.

Cartea „Cei din anul V A“ care are ca subtitlu „Picături din sufletul unui fost pedagogist arădean“, a apărut la Editura „Rebeca“ – 2014 într-un format accesibil, cu o copertă perfect mulată pe conţinut (păcat că nu se ştie autorul coperţii), cu un tipar ireproşabil (păcat că nu se ştie numele tipografiei) este totodată şi un obiect frumos, pe care îţi face plăcere să-l ai în bibliotecă.

Succesul de care se va bucura această carte în rândul tinerilor, dar nu numai al lor, sunt sigur că îl va face pe Dimitrie Otavă să-şi găsească mai mult timp pentru a scrie beletristică, proză inventată, dar inspirată din viaţă. Cartea de faţă îi dă tot dreptul la acest lucru.

Bine-ai venit în literatură, Dimitrie Otavă!

Recomandările redacției