Pe vremea „regimului” Constantinescu, premierul României putea să fie demis printr-un simplu decret prezidenţial. Aşa a păţit-o regretatul Radu Vasile. Mai apoi, gânditorii patriei au mai retezat din prerogativele preşedintelui ţării, astfel că primul-ministru – deşi este desemnat de către şeful statului – nu mai poate să fie destituit din funcţie decât în urma unei moţiuni de cenzură votată de către o majoritate parlamentară. Pe cale de consecinţă, morbul s-a mutat în Parlament, iar liber-schimbismul aleşilor a devenit o conduită politică aproape cotidiană. În condiţiile în care majorităţile se nasc peste noapte, premierii s-au adaptat „mişcării”, astfel că au devenit mai puternici decât şeful statului. Cu alte cuvinte, cei desemnaţi ca premieri de către preşedintele ţării, care este ales prin vot direct de către cetăţeni, au răsturnat decizia politică în favoarea lor, modificând astfel voinţa cetăţenilor. Să ne explicăm. Viitorul preşedinte al României va putea fi destituit din funcţie prin votul Parlamentului şi în urma unui referendum validat fără condiţia prezenţei unei jumătăţi dintre cetăţenii cu drept de vot, cum a fost până acum. Altfel spus, preşedintele ţării va fi la cheremul unei majorităţi parlamentare care se poate schimba de pe-o zi, pe alta, în funcţie de „înţelegerile” care se fac în cabinetele partidelor politice. Dar cum rămâne cu votul direct, dat de către cetăţeni la alegerea preşedintelui ţării? Acesta nu mai contează? Se pare că nu, iar de la anul vom putea să ne schimbăm preşedinţii în funcţie de culoarea pălăriei premierilor. Fireşte, „anti-băsismul” majorităţii politice de astăzi şi cele două eşecuri de destituire a preşedintelui în exerciţiu au condus la această situaţie, numai că cel care va avea de tras ponoasele va fi tocmai viitorul şef al statului. Numai că, pe malurile Dâmboviţei, istoria se mai şi amuză. Cum s-a întâmplat cu Adrian Năstase, care – pe vremea când a fost premier – lăţise mandatul prezidenţial de la patru, la cinci ani, gândindu-se exclusiv la el, însă cel care a ajuns să beneficieze de această modificare legislativă a fost tocmai Traian Băsescu, contra-candidatul său. Şi nu pentru un mandat, ci pentru amândouă… La fel se poate întâmpla şi acum, când pe patul cald pe care îl va părăsi Victor Ponta se poate aşeza un tip bine, căruia-i va păsa de zicerile preşedintelui republicii – oricare ar fi el – cât de ploaia de-alaltăieri. Şi care va împărţi „foncţiile” guvernamentale cu atâta hoţomănie, încât partidul îl va urma mai abitir ca pe Ceauşescu…

Recomandările redacției