Din Poarta Europei sau Poarta Orientului, România riscă să devină Poarta Sodomei

Planul nelegiuirii în ascuns se lucrează şi progresiv se pregăteşte. Am văzut în ultimele luni încercări de discreditare a Bisericii Ortodoxe în toate mediile. De la asociaţii culturale, la O.N.G-uri, la site-uri, la ziare şi posturi de televiziune se trimiteau săgeţi mediatice în care se ataca fie construirea Catedralei Mântuirii Neamului, fie încercarea de a se opri finanţarea cultelor de la bugetul de stat, fie condamnarea unor aspecte liturgice cum ar fi perelinajele sau cultul Sfintelor moaşte. Se bucurau şi jubilau relizatorii de emisiuni TV că „datul în popi” aduce audienţă, iar în numele ratingului călcau în picioare instituţia care în anumite perioade ale istoriei acestui neam a fost singura care a păstrat unitatea limbii, unitatea credinţei şi a neamului românesc.
Se bucurau nebuneşte ca să nu spunem drăceşte că „munca” lor mizerabilă a rodit, în sensul că în luna februarie a anului 2013 conform sondajelor, încrederea în Maica Neamului Românesc ajunsese la 66 la sută, pentru prima dată de când se fac sondaje de opinie, sub 70 la sută. Credeam atunci că scopul este doar acela de a face audienţă, însă suntem pe cale să ne înşelăm. De fapt scopul era acela de a slăbi încrederea credincioşilor în autoritatea şi propovăduirea Sfintei Biserici, şi de a induce populaţiei ideea că ceea ce propovăduieşte Biserica de două mii de ani este expirat şi perimat, iar păcatul nu ar fi decât o problemă minoră de conştiinţă fără prea multe implicaţii materiale sau spirituale în viaţa omului.
Acţiunea concertată şi comună a celor mai sus amintiţi din ultima perioadă s-a făcut şi în perspectiva unei viitoare revizuiri a legii fundamentale a Statului român, în sensul ca instituţia bisericească să nu poată emite nici o pretenţie la vreun amendament care să îi recunoască rolul în mersul şi pro­pă­şi­rea spirituală a statului şi a cetăţeni­lor, care în majoritatea lor sunt ortodocşi, în noua Constituţie.
Astfel, s-a respins introducerea noţiunii de Dumnezeu, amendament propus de Mitropolia Moldovei şi Sucevei, dar ceea ce este şi mai grav este pericolul de natură duhovnicească, ca în numele unei libertăţi prost înţelese, prost interpretate şi lamentabil trăite, să se ajungă la recunoaşterea în legea fundamentală a legimităţii căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.
Prin această nelegiure, s-ar aduce grave prejudicii morale familiei, statului şi mântuirii cetăţenilor în final. Se spune adesea că ţara noastră este numită Poarta Europei sau Poarta Orientului, însă prin legitimarea acestui păcat împotriva firii vom putea fi numiţi… Poarta Sodomei. Despre implicaţiile morale şi consecinţele acestui grav păcat vom reveni în partea a doua a acestui articol. Până atunci însă să nu ne lăsăm manipulaţi de falsele idei şi de falsele curente de gândire care se chinuie să demonstreze că dacă nu vom accepta această „mizerie morală” am fi antieuropeni, netoleranţi sau chiar necreştini, ci să ascultăm de glasul Mântuitorului, care ne spune, referindu-se la păcatele împotriva firii sau împotriva Sfântului Duh , din care face parte şi homosexualitatea, că „Păcatele acestea nu se vor ierta oamenilor nici în veacul acesta nici în cel ce va să vie.” (Mt 12,32).
Ciprian Tripa