Fie că ne place să recunoaştem, fie că nu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a dat, luni, undă verde, lui Klaus Iohannis pentru accederea în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, stabilind astfel, aproape sigur, finaliştii în cazul alegerilor prezidenţiale de duminică. Prin însăşi faptul că abia pe 18 noiembrie, la două zile după cel de al doilea tur, se va stabili dacă recursul înaintat de Agenţia Naţională de Integritate este sau nu admisibil, se arată că instanţa supremă a decis să lase lucrurile în voia lor, minimalizând astfel şansele unor candidaţi ca Teodor Meleşcanu sau Elena Udrea, care sperau să ajungă în turul al doilea în ipoteza în care primarul Sibiului ar fi fost eliminat din cursă de Înalta Curte. Acum, că jocurile au fost făcute de această manieră, nu mai poate nimeni să modifice voinţa electoratului. Fie că va câştiga, fie că va pierde, Iohannis o va face pe mâna sa şi a alianţei pe care o reprezintă, pentru că, şi în cazul în care se va vorbi de fraudarea votului la o secţie sau alta, acest lucru nu se va putea întâmpla dacă cei care îl sprijină vor fi vigilenţi.
Pe de cealaltă parte, Victor Ponta este şi el calificat în etapa următoare, datorită maşi­năriei PSD, care a pus stăpânire pe mare parte din ţară şi care îşi face treaba aşa cum şi-a făcut-o şi pe vremea când trebuia să-i aducă voturi lui Ion Iliescu.
Astfel, ceea ce rămâne de stabilit pe 2 noiembrie este doar scorul celor doi candidaţi principali, dar şi al celorlalţi participanţi la competiţia electorală, pentru că în funcţie de aceste rezultate se vor face calculele pentru marea finală de pe 16 noiembrie. Din păcate, pentru mulţi dintre candidaţi, nu cred că echipele lor au înţeles acest lucru. Cu câteva excepţii, campania pentru primul tur mi s-a părut de-a dreptul plictisitoare, atât cea desfăşurată la Arad, cât şi cea desfăşurată la nivel naţional, ceea ce mă face să îmi amintesc cu nostalgie de pasiunea care se punea în vre­murile în care Ion Iliescu se lupta cu Radu Câmpeanu, Ion Raţiu, Emil Constantinescu, Theodor Stolojan sau Mugur Isărescu şi chiar de campania dusă de Băsescu împotriva lui Adrian Năstase şi ulterior de cea în care s-au confruntat Bă­sescu, Geoană şi Antonescu. Deşi ura pe care simpatizanţii unora o au faţă de anumiţi candidaţi este mai mare ca niciodată, campania de anul acesta nu a ieşit, până acum, cu nimic în evidenţă. Poate doar zăngănitul de cătuşe care se aude dinspre DNA să mai fi animat puţin atmosfera, făcând votanţii să vorbească despre legăturile unora şi ale altora cu personajele reţinute sau arestate sau care urmează să fie reţinute sau arestate, în lipsa unor dezbateri reale între candidaţi.

Recomandările redacției