Doi scriitori, două lumi

0
90

Ninge civilizat şi cumsecade în vreme ce edilii îşi pregătesc, fără succes, utilajele specifice pentru desningere, speriindu-se şi crezând că prea mult alb strică. Oraşul meu, oraşul care se odihneşte pe braţele moi, drăgăstoase şi materne ale Mureşului, este alb şi lucios ca creierul neted, fără circumvoluţiuni, ale vreunui primar tembel şi pieziş, dintr-o localitate plicticoasă.
Ieri, Cenaclul Literar „Luceafărul“ Arad şi-a ţinut obişnuita şedinţă bilunară. De data aceasta şi-au prezentat textele literare doi prozatori: Livia Ciupav şi Eugen Pădurean. Ca o privire de ansamblu a celor citite, este de remarcat că s-au prezentat două texte reuşite, captivante şi uşor triste.  Triste, deşi  ambele materiale conţin suficient de mult umor încât să fi stârnit zâmbete şi chiar râsete copioase, în timpul lecturării.
Astfel, Livia Ciupav, profesoară de ştiinţe exacte în viaţa ei profesională, s-a vădit a fi un real şi profund ta­lent literar, completat de un fin observator al vieţii sociale şi de familie. Textul prezentat este, de fapt, capitolul al II-lea din romanul ei, „Primii zece ani trec mai greu“, roman aflat în pregătirea apariţiei. Personajul principal este o tânără soţie care se află în momentul căsniciei când viaţa familială tinde să devină plicticoasă, când rutina conjugală riscă să ucidă dragostea iniţială care i-a unit pe soţi. Spumoasă, deconectantă, personajele cărţii prezentate (soacra, socrul, nepotul, unchiul, mătuşa Lenuţa) sunt de-a dreptul atrăgătoare în falsitatea şi cinismul din dotare, acaparând cititorul (aici auditoriul). Totodată, Livia Ciupav s-a vădit a fi şi un luptător pentru necesitatea literaturii, deşi aceasta, li­teratura nu îmbogăţeşte, nu pare utilă vieţii de tot obişnuită.
Eugen Pădurean a prezentat membrilor cenaclului, condus de poetul Vladimir Belity, povestirea „Fântânel“, text cu amintiri haioase şi triste dintr-o copilărie ce pare a fi a sa. Foarte bine scris, textul lui Eugen Pădurean ne-a amintit de năzdrăvăniile copilăriei, ne-a făcut să retrăim inocenţa anilor dintâi ai vieţii.
Ninge civilizat şi cumsecade… Mă duc să-mi distrug umbrela contra ninsorii…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.