Această toamnă dă în mine cu spe­ranță, gutuii își pregătesc locul pe geamul imaginar al bunicii, unde vor sta toată iarna ca niște lumânări ale vremurilor copilăriei, mătasea plutește pe col­țuri de nor gri, ia eu stau diametral pe calendarul de ceapă al mamei, care prognozează timpul probabil cu o precizie de meteorolog beat. E încă frumos, vremea de afară trage cu lanțuri de ceară frunzele de pe vița-de-vie, despuind-o indecent; noroc în vinul ghiurghiuliu ce vine toamna pe târziu. Ce să mai zic de drama prunilor ce au turbat de atâta rod încât: „Duduiesc în draci cazanele la țară/Căci au rodit albastru mai toți prunii/Bărbații-și alterează mintea clară/ Și vor iubi sălbatic, ca nebunii“ cum foarte frumos, profund și sugestiv spunea un clasic în viață, adică io. Mi-e aşa de bine în această toamnă încât pe viitoarea mea nepoţică o s-o botez Tomnica, jur pe aripa unei berze rătăcite.
Lady UTA, echipă care a făcut cunoscut Aradul în lume cu mult mai mult decât orice oficialitate, este în agonie. De o vreme încoace un extrate­restru de pe Marte, un marţian nervos, smucit şi golan şi-a pus ghearele pe nobila doamnă, făcându-se că o salvează. În fapt marţianul-golan s-a urcat cu picioarele pe capul ei şi o înfundă fără nici un fel de bun simţ în nămol, făcând, nemernicul, pe-a salvatorul ei. Ipochimenul şi-a băgat în tărtăcuţa-i plină de osânză ideea că Lady UTA este o entitate lucrativă, cu ajutorul căreia poate să vândă şi să cumpere după voia sa. Cu jucători şi antrenori, cu galerie, cu siglă, cu rezultate şi cu Arad cu tot! Să vândă şi să cumpere ca o precupeaţă brânza, ca un industriaş şuruburi şi maşini-unelte. De când a venit la UTA, deasupra Stadionului Francisc von Neuman s-au adunat nori negri, ameninţători, care umbresc tot Aradul. Marţianul ameninţă, înjură, icneşte, se screme, revine, vomită promisiuni, schimbă antrenori, schimbă preşedinţi, dar uită să se schimbe de chiloţii murdari de ideile ce-i ies din zona lor, zonă cu care gândeşte. Actualul antrenor, Eugen Trică, a făcut cum a putut să păstreze liniştea în vestiar, să aducă la linia de plutire o echipă care s-a încropit cu o săptămână înainte de începerea campionatului. Oltean ambiţios, EugenTrică a rezistat cu stoicism ameninţărilor marţianului, propunându-şi să nu asculte de planuri aberante, și continuând să-şi vadă de treabă.
De parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns, marţianul a aruncat o ştire-bombă: vrea să-l aducă în curtea lui Lady UTA pe partenerul lui de afaceri, Adrian Mutu, în calitate de antrenor-jucător. Marţianul nostru nu putea avea un prieten mai bun decât Mutu. Mutu, o lepră foarte talentată, a dovedit de-a lungul anilor, că pe unde a jucat a infectat tot ce a atins, manifestând un ­ de borfaş. Fiind exclus şi îndepărtat până şi de la Naţională din cauza fandoselilor lui de talentat ratat. Căci unde nu e caracter, talentul e femeie de serviciu, niciodată director. Adrian Mutu va face din Lady UTA, împreună marţianul-afacerist, un obiect al afacerilor lor oneroase. În fapt, sunt doi trepăduşi nestatornici cu pretenții de nobili, care vor să infecteze castelul lui Lady UTA. Aşadar, afară marţiene, lasă-ne în durerea noastră! Ia-ţi şi falsele briliante cu tine! Lady UTA este într-adevăr la ananghie, dar nu-i poţi lua şi demnitatea!
E toamnă frumoasă. Asta înseamnă că va fi o iarnă grea, teribil de grea! Calendarul de ceapă al mamei enervează meteorologii de serviciu, iar eu sufăr până săptămâna viitoare, când voi reveni la voi, după o scurtă pauză publicitară. Doamne dă bine!

Recomandările redacției