Pe parcursul sărbătorilor de iarnă toată lumea face bilanţul anului ce stă să se termine şi totodată nutreşte speranţe pentru noul an. Toţi ne dorim ca viitorul să fie mult mai luminos decât prezentul impregnat de greutăţile cotidiene, dar nu trebuie să uităm că şi viitorul va deveni prezent, iar într-o clipă totul devine istorie. Aşa şi eu, acum la finalul anului 2017 sper ca noul an să aducă arheologiei româneşti tot ceea ce trecutul i-a refuzat. Vreau în aceste rânduri să-mi exprim speranţele pentru 2018, un an important pentru noi toţi.
Poate cea mai arzătoare speranţă din punct de vedere profesional ar fi ca finanţarea atât de necesară să devină în sfârşit realitate. Măcar acum, în ceas de centenar. Îmi doresc să avem toţi resurse financiare spre a ne duce la bun sfârşit proiectele de cercetare. Poate anul centenarului îmi va aduce vestea bună prin care vom putea încheia săpătura arheologică din cetatea epocii bronzului de la Sântana. Cercetarea începută în 2009 şi continuată cu intermitenţe promite să dezvăluie una dintre cele mai interesante istorii ale epocii bronzului din regiune. Cu puţină bunăvoinţă anul ce vine ne va oferi prilejul de spune tuturor povestea vechii cetăţi de la Sântana.
Tot în registrul legat de finanţare mi-aş dori să pot începe prelucrarea ştiinţifică a două săpături arheologice. Mă refer la aşezarea din epoca bronzului de la Şagu şi cimitirul epocii cuprului de la Pecica. Ambele reprezintă unele dintre cele mai importante repere ale preistoriei din Transilvania. Pentru ca toată lumea să aibă acces la săpăturile arheologice din aceste situri trebuiesc efectuate o serie de lucruri migăloase şi costisitoare. Artefactele trebuie restaurate şi ilustrate grafic, apoi întreaga documentaţie trebuie digitalizată. Acestora li se adaugă şirul nesfârşit de analize de tot felul efectuate în vederea obţinerii unor informaţii cât mai profunde asupra comunităţilor umane studiate. În primul rând trebuiesc analizate oasele de animal pentru a vedea dieta acelor vremuri. Oasele umane ale cimitirului de la Pecica trebuie şi ele studiate pentru a vedea vârsta, sexul şi dieta fiecărui individ. Se adaugă probe pentru datare absolută, analize asupra ceramicii, artefactelor din metal, din os şi piatră. Având la dispoziţie toate aceste date povestea celor două comunităţi umane poate fi expusă publicului.
De asemenea, îmi doresc ca revista ştiinţifică Ziridava Studia Archaeologica la care robotesc împreună cu prietenul Florin Mărginean să beneficieze de aceeaşi susţinere. Trebuie precizat că revista Ziridava a devenit o platformă ştiinţifică importantă pentru arheologia românească. Încă de la început am încercat să oferim autorilor traducerea studiilor în limba engleză pentru o mult mai mare vizibilitate pe piaţa europeană. În acest sens revista apare într-o serie de baze de date internaţionale importante. Nu în ultimul rând, ar fi important pentru patrimoniul naţional ca actele normative care reglementează arheologia să devină mai clare şi să asigure o mai bună protejare a siturilor. Cel mai important aspect în acest sens
s-ar regăsi într-o reglementare riguroasă a descoperirilor efectuate cu ajutorul detectoarelor de metal. Mă văd nevoit să repet faptul că degringolada produsă de actuala legislaţie a dus la devalizarea numeroaselor situri arheologice şi distrugerea contextelor de unde artefactele au fost furate cu ajutorul detectoatelor. Sper ca anul 2018 să ducă stoparea distrugerii patrimoniului arheologic naţional. În acelaşi registru poate fi amintită o mai bună reglementare a normelor săpăturilor arheologice, prin care să fie stabilite standarde clare de cercetare.
Pentru ca toate cele evocate mai sus să devină realitate trebuie ca noi toţi să facem ceva în acest sens. Nu este suficient să stăm cu mâna întinsă şi să ne plângem de milă, trebuie să devenim vizibili în societate şi să oferim ceva în schimb.

Recomandările redacției