Dr. Alin Văcean i-a recuzat pe Sabin Păutza și pe Radu Popa, CLM a recuzat recuzarea managerialo-doctorală

Ședința extraordinară publică de vineri, 4 martie, a Consiliului Local Municipal, a avut și „micul moment metafizic” (dacă-l putem eticheta astfel, dat fiind că n-are de-a face cu o realitate obiectivă decât în măsura în care grotescul poate fi asimilat categoriei „sensibil” în înțelesul kantian): admiterea prin votare sau a respingerea tot prin votare a cererii, solicitării, lăcrămației sau ce-o fi fost ea, (document inept și agramat, plin până la saturație de raționamente șchioape), a managerului Filarmonicii de Stat Arad, doctorul-compozitor Alin Corneliu Văcean, de recuzare a lui Radu Popa din comisia de evaluare a managementului pe anul trecut la Filarmonică și a lui Sabin Păutza din comisia de soluționare a contestațiilor – comisie aferentă aceluiași eveniment de importanță municipală, județeană și cosmică.
Intitulată pompos Plângere prealabilă, însăilarea managerială de motive în favoarea recuzării celor doi muzicieni a căror valoare este incontestabilă la modul absolut se baza exclusiv pe tensiunile dintre managerul Văcean și fiecare dintre cei doi recuzați în parte, tensiuni de care nu se fac vinovați cei doi, ci recuzatorul. În aceeași jalbă prealabilă, Văcean clama interogativ: „Chiar nu existau în țara noastră specialiști din vastul domeniu muzi­cal, artiști imparțiali, muzicieni care să nu fi apărut prin presă ca să își lamenteze frustrările lor personale la adresa subsemnatului?”.
Trecând peste faptul că între Radu Popa și Alin Văcean diferența este, cu aproximație, egală cu cea dintre „pur sânge” și „rasă comună”, și că raportul de valoare dintre managerul Filarmonicii de Stat Arad (ce-a mai rămas din ea, adică ce-a mai lăsat din ea), și Sabin Păutza este aproximativ identic cu raportul dintre Chomolungma și un mușuroi oarecare, apare limpede că dorința ascunsă și subtil exprimată de managerul aflat în prag de evaluare era aceea de a se apela la muzicieni de formație zootehnică dar mana­geri de filarmonici, la foști colegi de conservator, de liceu sau de grădiniță sau, în ultimă instanță, la oameni care habar n-au că Aradul are (adică avea cândva), o filarmonică, deci care n-au auzit vreodată de faptele de vitejie managerială cum ar fi, spre exemplu, concedieri abuzive pe bază de decizii manageriale semnate „dr. Alin Corneliu Văcean” și reangajări pe bază de sentințe semnate „Completul de judecată nr. X” – cu plata din bugetul filarmonicii a despăgubirilor de rigoare deși respectivii concediați n-au muncit nici o secundă în lunile-n care „au stat pe tușă” numai și numai fiindcă așa a vrut managerul…
Decizie sau hotărâre?
O altă „chichiță” invocată de managerul-compozitor-doctor cu veleități de jurist și semasiolog fără calificare este aceea a nelegalității comisiilor întrucât, conform legii, comisiile în cauză s-ar constitui pe bază de decizie a primarului, CLM neavând abilitarea de a emite decizii ci hotărâri. O scurtă și condensată consultare a DEX la literele „d„ (termenul lexical „decizie”), și  „h” – termenul lexical „hotărâre” lămurește însă situația. Mai mult decât atât: Filarmonica este în subordinea CLM, ca și primarul dealtfel, deci evaluarea o face CLM, nu primarul, deci comisiile vor fi stabilite de CLM, nu de primar.
Fără să știm raționamentele la care au recurs aleșii cetățenilor municipiului, aceștia au respins prin vot plângerea prealabilă a mana­gerului-compozitor-doctor Alin Cor­neliu Văcean, astfel că Radu Popa și Sabin Păutza au toate șansele de a onora Aradul cu prezențele lor – chiar dacă nu așa cum ar fi fost normal – ca artiști de mare valoare ce sunt, ci drept evaluator al ma­nagementului (Radu Popa), și soluționator de contestație (Sabin Păutza).
Într-o situație de normalitate care se tot lasă așteptată de prea mult timp, Radu Popa ar trebui să dirijeze orchestra, Sabin Păutza să scrie muzicile orchestrei și să-i asi­gure directoratul, iar de doctorul compozitor ar trebui doar să ne amin­tim cu rușine și cât mai rar cu putință, adică deloc dacă s-ar putea.
Rămâne totuși un dubiu după insignifianta victorie celemistă contra managerului ofensiv: chiar se vrea eliberarea filarmonicii de tirania managerială sau a fost doar o perdea de fum, o ridicare a mingii la fileu pentru un voleu năprasnic aflat în pregătire?