A trecut în neființă un distins intelectual al Aradului, un adevărat cetățean, doctorul și omul de cultură Liviu Moldovan. Chiar și acum, când este deja orizontalizat în pământ, amintirea proaspătă a lui Liviu stăruie în sufle­- telor celor cărora le-a onorat prietenia, fie că este vorba de actorul Vladimir Găitan, pictorii Teodor Botiș (din Cluj), Onisim Colta, Sever Frențiu, muzicienii Dorin Flandreș ori Doru Șerban, prietenii Dinel, Tavi, Puiu, Viorel, Toni, Sandi sau Dorin. Dincolo de a fi un specialist în medicina muncii, contribuind la desenarea per­sona­lității românești a acestui dome­- niu al medicinei, Liviu Moldovan a dat culturii românești câteva volume referen­țiale pentru problematica abor­dată: Sănătatea deci­- zionalilor (un volum în care justifică necesitatea realizării unui test de sănătate emoțională pentru toți cei care intenționează să candideze pentru funcții de decizie politică sau administrativă), Știință și conștiință (o carte despre necesitatea înzestrării cercetătorului științific cu o conștiință umanistă și pozitivă), Sănătatea noastră etc, precum și alte studii de asistență socială și medicală, elaborate pe când era cadru didactic universitar la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad. De altă parte, a crescut două fete, pe Roxana și Ilinca, prima onorând la cea mai înaltă conștiință profesională medicală Spitalul Județean din Timișoara, iar cea de-a două fiind un distins intelectual în mediul profesional german.
Liviu a avut prin excelență vocația civică. Cu această atitudine, a fost fondatorul Clubului Rotary din Arad, o organizație de binefacere și de cultivare a umanismului, care a generat, după 20 de ani, o veritabilă mișcare rotariană, prin multiplicarea cluburilor și prin înființarea grupurilor Rotaract și Inte­ract în urbea noastră. Avea o pasiune pentru arta teatrală (fiind nelipsit de la spectacolele de teatru), pentru arta plastică (participând la vernisajele de expoziții din orașul nostru, din Cluj și din străinătate – casa sa fiind un veri­tabil muzeu de pictură), pentru arta muzicală (nelipsind de la concertele filarmonicii arădene și ale filarmonicii timișorene). Condiția sa intelectuală și-a întreținut-o printr-o cultură sportivă, practicând înotul, agreând plimbările montane, schiul; a avut un cult al prieteniei, bazată pe proiecte culturale și de educație civică. Liviu Moldovan a fost un optimist incurabil și un om care a crezut cu obstinație în valorile naționale românești.
Decesul său lasă deschisă o portiță prin care ideile sale atât de generoase se strecoară dincolo de interesul public. Dumnezeu a dorit să ni-l păstrăm, de acum încolo, doar sub forma amintirii faptelor frumoase pe care le-a construit spre a fi împreună. Să-i fie amin­tirea cât mai îndelung prezentă în sufletele noastre! Iar toți prietenii, mulți prieteni pe care i-a avut, vor pomeni numele său ca pe un gând de prețuire pentru cel care a fost „UN OM DE ÎNALTĂ DISTINCȚIE INTELECTUALĂ”, în numele cărora scrie aceste rânduri de comemorare prof. univ. dr. A. Ilica.

Recomandările redacției