Prin finalizarea motivării deciziei de condamnare a lui Liviu Dragnea la trei ani și jumătate de pușcărie, Înalta Curte de Casație și Justiție a pornit tăvălugul care îl amenință pe șeful PSD cu strivirea, dar îl și avertizează că trebuie să decidă de urgență dacă pică la pace cu sistemul sau alege să meargă orbește înainte, în speran­ța că va reuși să impună partidului și majorității parlamentare adoptarea în regim de urgență a amnistiei izbăvitoare. După părerea mea, speranța lui este deșartă. Mai întâi, fiindcă nu cred că Tăriceanu va ceda presiunilor, nu cred că va impune parlamentarilor ALDE să voteze așa ceva. În al doilea rând, pentru că nici ministrul Justiției, Tudorel Toader, nu agre­ează ideea unei amnistii generale, ci doar, eventual, a uneia care privește punctual condamnări vădit politice și, mai ales, bazate pe protocoalele ilegale cu SRI. Fără îndoială, acest proces al lui Dragnea este unul strict la comandă politică. Este absolut de toată jena să condamni pe cineva la trei ani și jumătate de pușcărie pentru o găinărie, pe care nici măcar, din punct de vedere juridic, nu a făptuit-o personal, ci doar a comandat-o. „Înalta Curte, în opinie majoritară, apreciază că în cauză din coroborarea probelor administrate rezultă faptul că inculpatul Dragnea Nicolae Liviu a fost cel care, cu intenție, folosindu-se de influență, autoritatea și puterea conferită de funcțiile deținute – președinte atât al organizației județene a P.S.D. Teleorman, cât și al Consiliului Județean Teleorman – a determinat-o pe inculpata Alesu Floarea să săvârșească infrac­țiunea de abuz în serviciu”, se arată în motivare. Mai exact, reamintesc cititorilor, Dragnea a ordonat supușilor săi să angajeze fictiv două femei care, de fapt, își desfășurau activitatea la partid. În ciuda faptului că Dragnea a negat, sunt convins că așa s-au petrecut lucrurile, este o practică la nivel național pentru toate partidele care au deținut sau dețin puterea centrală sau locală ori măcar o părticică a ei. La toate sediile partidelor lucrează activiști care iau salarii de la instituții aflate în subordinea puterii. După „modelul” Dragnea, absolut toți liderii județeni ai PSD, PNL, ALDE și UDMR, plus cei de la PMP, în mai puține cazuri, ar trebui condamnați la trei ani și jumătate de pușcărie. Sigur, în cazul lor func­ționează doar „prezumția de găinărie”, care presupune-dacă este dovedită-maximum o amendă și returnarea prejudiciului de către cei care au făcut angajările. Asta, pentru că ei, deși au făcut aceeași „crimă” ca și Dragnea, nu pun sub nicio formă în pericol al doilea mandat de președinte al lui Iohannis sau dorința arzătoare a acestuia de a avea propriul guvern. Dacă reușește să se împace cu sistemul, ca să se aplice, la apel, aceeași prezumție, Dragnea va demisiona în scurt timp. Dacă nu o va face, înseamnă că nu a primit garanții că adevăratul proces, cel referitor la Teldrum, va rămâne pe veci în sertare sau va fi clasat.

Recomandările redacției