Preşedintele filialei arădene a Uniunii Artiştilor Plastici, cunoscutul sculptor prof. univ. dr. Dumitru Şerban, a fost miercuri invitatul Bibliotecii Judeţene „A.D. Xenopol” din Arad. Introdus de directorul Bibliotecii Judeţene, Florin Didilescu, precum şi de responsabilul P.R. al Bibliotecii, Lucia Bibarţ, sculptorul a avut ocazia să vorbească, în sala „Concordia”, despre viaţa şi reuşitele sale, dar şi despre nenumăratele dezamăgiri.
Născut în Bărăgan, cu mai multe vieţi precum pisicile (deşi preferă câinii), Dumitru Şerban are o relaţie specială cu lemnul şi o slăbiciune pentru sculptura ambientală. Atras de amplu, monumental, universalitate, de noduri şi încheieturi, acesta spune că „artistul tinde după sculptura care îl atinge”, dar şi că în artă e nevoie de „cunoştinţe, insistenţă, curaj, de o enormă capacitate de a face sacrificii şi de timp, timp pe care, uneori, oamenii uită să îl ia ca măsură”.
Pe lângă talentul său artistic însă, Dumitru Şerban este şi un lider înnăscut. A reuşit astfel, de-a lungul vieţii, să ocupe multe poziţii- cheie, printre care şi cele de director al Şcolii Populare de Arte din Arad şi de decan al Facultăţii de Arte din Timişoara. În toate s-a remarcat prin viziune şi spirit practic, prin toate a făcut transformări majore. S-ar putea scrie multe despre evenimentul de miercuri, însă mă voi limita la a nota că, în ciuda nenumăratelor distincţii şi participări la expoziţii şi simpozioane în ţară şi în străinătate, fiind chiar iniţiatorul primelor simpozioane de profil din România , Dumitru Şerban a rămas cu un gust amar: piedicile politice au stat mereu în calea schimbărilor, chiar şi a celor facil de pus în aplicare, asta în timp ce artiştii, oricum, de abia reuşesc să se autosusţină.
