Economia modernă

de Teofan Mada
În timp ce pe termen scurt, economia modernă pare a fi o descriere foarte plauzibilă a economiei umane atunci când întrebăm despre termenul mediu şi lung plauzibilitatea sa se diminuează. Am putea să notăm acest eşec şi să discutăm despre motivaţiile noastre ca fiind cauze ale crizei noastre? Economia tradiţională este întregul de care ţine şi economia modernă, astfel încât vom compara o parte cu întregul cu care relaţionează. Economia modernă omite câteva elemente care ţin de disciplina ca atare. Totuşi, economia modernă se consideră ca fiind întregul economic. Conţinutul redus l-a înlocuit pe cel întreg, versiunea scurtă a fost substituită cu cea lungă. Mai mult încă, există o stare de refuz a faptului că există sau nu o întreagă tradiţie sau o alternativă a ei. Voi folosi termenul de „modern” într-un sens aparte, cu o accepţiune personală a derivării cuvântului „modern”. Modernul are de a face cu moda, cu ceea ce este la modă la un moment dat. Contrastul nu este între economia trecută sau prezentă, ci între toate şcolile economiei şi cu o anume şcoală, „economia modernă”, care deţine un monopol. Devenind o regulă-canon, această economie modernă „neoclasică” are acelaşi efect nefericit la locul de muncă ca orice alt monopol. Economia modernă este o modalitate de a face economie, şi nu este aşa cum pretinde, singura modalitate contemporană permisă.
Trecutul conferă identitatea multor state europene. Tradiţia noastră istorică este o comoară cu resurse care ne ajută să ne înţelegem, ne permite să ne înţelegem cu ceilalţi şi să facem ajustările necesare pentru a schimba circumstanţele. Economia modernă ne oferă o relatare ieftină şi redusă a istoriei noastre care ne lasă cu o înţelegere foarte inflexibilă a sinelui, ceea ce face dificilă încercarea de a căută vreun sens în schimbările care au loc în jurul nostru. Prin ascunderea unor aspecte esenţiale despre identitatea noastră, ascund resurse prin care ne putem adapta şi rămâne o societate înfloritoare, şi prin urmare nu am putut să ne adaptăm prea bine. În consecință suferim din cauza crizei care pare economică dar care este în mod fundamental o criză a înţelegerii noastre a propriului sine şi a încrederii noastre.
Economia modernă ne oferă o relatare abreviată despre cum suntem capabili să interacţionăm unii cu alţii. În mod implicit, imaginează o formă anume a fiinţei umane, agentul economic individual, care stăpâneşte totul. Dar individul est un dublu, divizat şi psihotic, stăpân pe de o parte, dar şi sclav al propriilor nevoi şi patimi pe de alta. Presupoziţia pe care se bazează economia modernă este că fiecare dintre noi este un stăpân care nu este el însuşi un stăpân. Rezultatul este că fiecare dintre noi trebuie să trăiască într-o lume plină de tirani care nu pot fi provocaţi şi care sunt dependenţi de cei care nu au niciun sentiment intrinsec faţă de noi, sau noi faţă de ei, iar rezultatul este că suferim de o disonanţă cognitivă. Dacă ne gândim doar pe termen scurt şi refuzăm termenul lung, vom avea o criză a încrederii depre ceea ce merită să lucrăm. Valoarea financiară a fiecărui lucru nu poate fi cu totul înţeleasă de la început, şi prin urmare nu poate fi plătită imediat. Dacă tot ce am făcut ar fi recunoscut şi recompensat pe moment, nu ar rămâne loc pentru interpretare, niciun risc, nicio libertate a acţiunii.