Elitele politice

1
112

În mai toate partidele politice există şi câte un grup de intelectuali rafinaţi, care se manifestă îndeosebi în ceea ce priveşte conţinutul doctrinar al platformelor politice, elaborarea strategiilor economice şi netezirea căilor de comunicare către organismele internaţionale europene sau euro-atlantice. Sunt oameni de toată isprava, cu zeci de ani de şcoală în spate, pentru care conduita morală devine un criteriu suprem. Din nefericire, aceşti intelectuali deosebiţi arareori reuşesc să se impună şi la vârful ierarhiilor politice ale partidelor respective, de cele mai multe ori fiind izolaţi într-un colţişor de catifea de către politrucii vremii, pentru care ifosele intelectuale şi conduitele morale n-au nici o valoare de piaţă. La liberali, bunăoară, rafinatul poet, economist şi om de cultură Varujan Vosganian şi-a dus în cabinetul ministerial şi un pian, la care se recreează ori de câte ori îi permite agenda de lucru. Fireşte, colegii domniei sale de Guvern care nu s-au format într-un astfel de mediu „burghez”, au început deja să-l ironizeze pe la colţuri, iar cazonul său preşedinte de partid, Crin Antonescu, a început să-i poarte sâmbetele. La social-democraţii de sorginte fesenistă, unde intelectualismul se pedepsea prin darea afară din structurile de partid şi de stat, nu este cazul să vorbim de lideri cu astfel de deprinderi „subţiri”. La acest partid, bisericuţele politice, inclusiv grupările elitiste, sunt considerate ca fiind manifestări deviante şi sunt pedepsite cu excluderea. Nu cunoaştem starea intelectuală a UDMR-ului şi a PP-DD-ului ca să ne putem exprima în acest sens, dar şi acolo pot exista astfel de grupări elitiste. Aşa ajungem la PD-L, partid care – cel puţin în ultima perioadă – s-a transformat într-o adevărată tribună a disputelor politice. Aici, pe lângă „moţiunile” Blaga şi Udrea, a apărut şi o grupare elitistă în jurul Monicăi Macovei, care se va lupta pentru a accede la conducerea acestei formaţiuni politice. Dacă ne gândim la intelectualii de bună factură din acest partid politic – Cristian Preda, Adrian Papahagi, Sever Voinescu, Theodor Stolojan etc. – atunci putem spune că o astfel de grupare ar putea avea şanse de a intra în lupta politică internă. Însă, conform păguboasei tradiţii politice autohtone, unde numărul voturilor este singurul lucru ce contează, cu siguranţă că această grupare elitistă nu va avea succes în apropiata competiţie internă din PD-L. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă, pentru a configura un veritabil pol politic de dreapta, şi-ar da mâna toţi aceşti intelectuali din toate formaţiunile politice: „pianistul” Varujan Vosganian, Călin Popescu Tăriceanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, Theodor Stolojan,  Mihail Neamţu, Mihai Răzvan Ungureanu, Andreea Paul Vass, Ludovic Orban, Valeriu Stoica şi atâţia alţii. Dacă s-ar întâmpla acest lucru – şi există toate indiciile că ar putea să fie aşa – atunci s-ar rezolva şi problema veridicităţii dreptei româneşti, spaţiu politic într-atât de disputat în ultima perioadă. Pentru că, orice s-ar spune, polul de dreapta nu poate veni tot din spaţiul actualei puteri…

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.