Marele înțelept al Greciei Antice, părintele fabulei, Esop, a fost în viața lui mai mult sclav decât om liber. Ca înfățișare era urât, dizgrațios, hâd. Fața lui era diformă, era gângav, burduhănos, avea o cocoașă în spinare și-n plus era șchiop. Stăpânul său Xantos, un filozof cam snob, ținea la Esop și îl prețuia pentru mintea lui ageră. De fiecare dată când Esop îl sfătuia corect, Xantos îl elibera pe o perioadă scurtă de vreme. Nu e mai puțin adevărat că atunci când Esop îi dădea sfaturi și răspunsuri neconvenabile sau greșite, Xantos punea slugile să fie aspru pedepsit.
Odată, Xantos îl chemă la el pe Esop și-i spune: – Esoape, ieși afară și uită-te pe gard. De-i vedea trei ciori înseamnă că o să am noroc, deci cheamă-mă repede să le văd. De-i vedea doar două ciori, înseamnă că n-o să am noroc, deci nu mă mai chema să le văd. Înțeles-ai? – Am înțeles, Xantose, stăpâne, i-a răspuns. Apoi Esop iese repede afară. Vede pe gard trei ciori. – Sunt trei ciori pe gard, înseamnă că stăpânul are noroc; mă duc să-l chem să le vadă, își zise în barbă înțeleptul Esop. – Xantose, stăpâne pe gard sunt trei ciori! Vino să le vezi, să ai noroc! Xantos iese repede afară și se uită pe gard, unde vede doar două ciori, pentru că una a zburat. Crezând că Esop și-a bătut joc de el, Xantos își pune slugile să-l biciuiască.
După o vreme, acasă la Xantos vin niște prieteni care îl invită la o mare petrecere în agora ateniană.
În urma lor, trist și plin de urmele biciuirii pe spinare, Esop bombăni: – Vai mie, nevolnicul! Eu care am văzut trei ciori n-am noroc, că m-au bătut slugile… Iar Xantos, care a văzut doar două ciori pe gard are noroc pentru că a plecat cu prietenii la petrecere în agora cetății…
Noi, românașii, suntem niște ființe zbanghii în manifestări. Orice se afirmă, orice se zice sau se face motivăm contrariu, vrem să fim șeși, adică ținem morțiș să fim pe invers, pe contra. Ion Creangă chiar a emis o butadă pe această temă: la Junimea, autorul care își citea creațiile în cenaclu era votat dacă are sau nu are talent, de către scriitorii consacrați. Fiecare membru al cenaclului era pus să voteze „pentru“ sau „contra“. Într-o ședință, toți membrii au votat, în afară de hâtrul răspopit Ion Creangă. A fost întrebat: Dumneata ești „pentru“ sau ești „contra“? Autorul „Prostiei omenești“ a răspuns prompt: Eu sunt pentru contra!
Bunăoară, Crin Antonescu! Politician mai zbanghiu, mai zglobiu și mai șturlubatic decât el nu se există pe tabla politică românească. Mai acum vreo câteva luni, înainte de echinocțiul de primăvară, Crin cel Antonescu avea asigurată accederea la Președinția României o mie la sută. Aflat în fruntea USL alături de Victor Ponta, Crinișor nu putea fi bătut la prezidențiale nici măcar de tancurile rusești sau de Cometa Halley. Asta chiar în condițiile în care Dreapta ar fi ajuns un bloc-monolit tot nu pierdea. D-apăi că acum este doar un bloc-brânză! Insignifiant! Treaba lor! Iar faptul că acum Dreapta a ajuns Albă ca Zăpada și cei șapte pitici (la prezidențiale), l-ar fi ajutat pe Crinișor infinit mai mult. Ei, bine, ce a făcut Crin Antonescu? Crin Antonescu, foarte mulțumit de succesul său, a devenit arogant, nu-și mai ajungea sieși, iar trufia și-o servea odată cu mesele principale. Acestea l-au trântit pe Crinișor: trufiile sale! Acum se întoarce pe la televiziuni precum asasinul la locul crimei și încearcă să dea cu mucii-n fasole încercând să-și motiveze prostiile. Căci Crin Antonescu s-a purtat ca un tâmpit, ca un prost, bătându-și joc atât de șansele sale cât și de ale foștilor tovarăși de alianță. Iar dacă totuși nu a fost prost, atunci sigur a fost șantajat, căci o asemenea întoarcere e dincolo de orice logică. El a fost „șeși“.
Revenim la pilda cu Esop: Crin este cel care putea să vadă ciorile pe gard, dacă ceva nu i le speria. Iar cel ce le-a speriat e chiar el. Biciuiții sunt cei ce au avut încredere în el.
